duminică, 3 iulie 2011

Grădina sentimentelor colorate


Grădinile castelului La Chatonnière sunt ca douăsprezece insule care așteaptă să le fie descoperite comorile. Purtînd nume precum grădina abundenței, grădina inteligenței, grădina dansului, a simțurilor, a parfumurilor, a tăcerii, a romantismului, fiecare grădină are un stil și o personalitate aparte.
Spre deosebire de frumusețea sofisticată, atent studiată, perfect geometrică a grădinilor mult mai cunoscutului castel Villandry, cele douăsprezece grădini La Chatonnière afișează o frumusețe naturală în care imaginația umană este perfect completată de simplitatea și spontaneitatea naturii.
Grădinile Villandry au o frumusețe artificială, vanitoasă, în care artiștii peisagiști au încercat să se întreacă pe sine și să depășească frumusețea naturii.
Pentru mine, grădinile Villandry nu sunt frumoase, sunt doar surprinzător de estetice.


Grădina Villandry - estetism geometric


La Chatonnière, grădinile care mi-au atras privirea au fost Grădina Parfumurilor și Grădina Romantismului.
Grădina Parfumurilor este o grădină de maci californieni și de peste o mie de tufe de trandafiri cu zeci de mii de petale de foc arzînd din tulpinile spinoase.

La Chatonnière Grădina Parfumurilor - frumusețe naturală

Comoara acestei grădini o reprezintă tunelul de trandafiri de-alungul căruia sunt presărate sute de tulpini de trandafiri ce stau agățate de bîrnele de lemn care formează structura de rezistență a tunelului.
Călătoria prin acest tunel trebuie să fi durat în jur de o oră, timp în care am făcut cunoștință cu fiecare bîrnă în parte și cu fiecare tulpină de trandafiri. Dus și întors. Și iarăși dus. Si întors. Că nu mă mai lăsam dus.

Grădina culorilor trandafirii


Tunel de trandafiri

Grădina Parfumurilor este în fapt o grădină a jocurilor de culoare.

Ascunsă de priviri indiscrete, Grădina Romantismului atrage prin labirinturile pline de verdeață, prin jocurile aleilor întortocheate care conduc în niște camere secrete cu ferestre înflorite.
Labirintul de verdeață și camerele secrete invită la joc, un joc al simțirii de această dată, un joc în care simțul vizual rămîne important, dar care este doar un mijloc pentru a explora o altfel de lume. O lume a sentimentelor.


Grădina ascunsă a romantismului
Fereastră înflorită

Grădina Romantismului este o grădina a jocurilor de sentimente.

Și pentru că nu de puține ori ne este greu să ne exprimăm sentimentele, și asta nu doar din cauză că suntem mai mult sau mai puțin ingineri, poate că ar fi interesant să ne exprimăm sentimentele (și) prin culori.
Da, sentimentele au culori, de la roșu aprins pînă la cenușiu trecînd prin galben pal și portocaliu.
Și că lucrurile stau așa o dovedește faptul că starea de spirit ne este influențată de culorile din jur, culorile din noi amestecîndu-se cu culorile din exterior, dînd astfel naștere unor culori mai saturate sau mai stinse.

Cele cîteva ore petrecute în grădina La Chatonnière au însemnat tot atîtea ore de terapie prin culoare, o cromoterapie pe care urmează să o studiez în profunzime pentru a înțelege de ce ani la rînd am fost atît de monocrom și am ales să resping culoarea închizîndu-mă într-o cochilie gri din care toate lucrurile capătă nuanțe monocrome.
Răspunsul îl știu, dar nu îl pot spune cu voce tare, pot doar să îl șoptesc la ureche iubitei alături de care am stat în grădina ascunsă și am privit împreună pe fereastra înflorită.

Amintiri de trandafiri

Risipiri de trandafiri


Nori de trandafiri


Zboruri de trandafiri

Căzuți spre pămînt sau întinzîndu-se către cer, fiecare trandafir are doar trei dorințe : lumină, apă și puțină companie.
În grădina castelului La Chatonnière, cea mai frumoasă grădină pe care am vizitat-o vreodată, le-am îndeplinit una din dorințe ținîndu-le companie în încercarea de a le înțelege culorile.

Spre deosebire de vise care sunt mereu monocrome, amintirile reușesc să mai păstreze în ele nuanțe palide ale culorilor din trecut.
Fotografiile nu fac decît să reîmprospăteze culoarea amintirilor și să dea culoare viselor monocrome.

Trandafiri. Risipiri. Nori. Zboruri. Culori. Amintiri de trandafiri.

sâmbătă, 2 iulie 2011

Lungul drum temperamental al zilei către noapte

Răsărit coleric

Amiază sangvină

Apus melancolic

Amurg flegmatic

Fiecare moment al zilei își are culoarea, farmecul și temperamentul lui.
Nu cunosc farmecul răsăritului pentru că mă trezesc cu mare greu dimineața. Pot să număr pe degetelul de la o mînă cîte răsărituri am văzut în ultimii 20 de ani.

La răsărit obiectele capată o nuanță albăstruie, rece.
Asociez această perioadă cu temperamentul coleric, ambițios, energic, dominator.

La amiază, cînd soarele este la zenit, obiectele sunt inundate de o lumină alb-gălbuie și culorile devin mai șterse.
Asociez aceasta perioadă cu temperamentul sangvin, extrovertit, sociabil, echilibrat.

Apusul capătă nuanțe roșiatice, purpurii.
Asociez această perioadă cu temperamentul melancolic, gînditor, creativ, perfecționist.

Odată cu lăsarea întunericului, la amurg, obiectele care nu au o sursă de energie proprie își pierd din culoare, devin închise și capătă doar formă.
Asociez această perioadă cu temperamentul flegmatic, calm, rațional, observator.

Fiindcă suntem fiii Soarelui, starea noastră sufletească este influențată în lungul drum al zilei către noapte de "starea" Soarelui, adică de poziția lui pe cer.
4 anotimpuri, 4 temperamente, 4 momente ale zilei, 4 culori.

Cum mîine se anunță o zi însorită iar răsăritul nu am cum să-l prind, mă gîndesc să fiu sociabil pînă la ora 19, creativ pînă la ora 22 și observator pînă mult după miezul nopții.