sâmbătă, 31 decembrie 2011

La mulți ani și oameni frumoși !

La mulți ani frumoși

Apoi, acum că mi-a venit și mie rîndul la urat, am să las falsele politețuri franțuzești deoparte și o să încep prin a-mi ura mie totul.
Chiar daca știu că nu e frumos și că e egoist și că nu asta am fost învățat în cei 7 ani de-acasă, o să-mi urez mai întîi mie totul, pe îndelete și apoi, în limita timpului disponibil și a dispoziției de moment, o să urez și celorlalți cîte ceva.

Îmi urez așadar din tot sufletul meu egoist să fiți voioși ca să mă faceți să rîd, să fiți fericiți ca să mă faceți și pe mine fericit, să vă iubiți ca să am de la cine să învăț cum se iubește, să vă bucurați de lucrurile simple și naturale ale vieții ca să încep și eu s-o fac, să zîmbiți cît mai des ca să învăț să zîmbesc mai des la rîndu-mi.


Ciudat, acum că mi-am urat mie toate astea, nu simt nevoia să mai urez nimănui nimic.
Dacă mi se îndeplinește măcar urarea asta simplă, nu știu de ce, dar ceva îmi spune că și cei din jur o să fie voioși, fericiți, iubiți, împliniți.

Să fiți frumoși oameni buni,
Întru mulți ani frumoși!


duminică, 25 decembrie 2011

Cadouri de Crăciun

- Ce înseamnă Crăciunul ?
- Dincolo de semnificația religioasă, dincolo de semnificația astronomică a solstițiului de iarnă și de renașterea soarelui și întoarcerea luminii, Crăciunul înseamnă întoarcerea acasă, întoarcerea în familie, întoarcerea la normalitate.

Departe de acasă, astăzi nu a fost Crăciunul, astăzi a fost 25 Decembrie.

Ne-am cumpărat cîteva căsuțe de Crăciun din tîrg pe care ni le-am făcut apoi cadou și cărora le-am pus numele....acase (pluralul de la acasă). Aici se poartă, e la modă ca adverbele să aibă plural.


Acase de Crăciun

Cea albastră este a mea, cea roșie este a ei. Cum altfel.
Casa din mijloc este casa de oaspeți. Aici așa este civilizat, fiecare are casa lui.


Cadouri de Crăciun, luminate

Mai avem multe alte case cumpărate, pe oriunde mergem cumpărăm cîte o casă.
Să nu spună lumea că românii nu au bani să-și cumpere o casă.

Tot privind casele noastre luminînd călduros sub brad, ne-am gîndit și la cadoul de Crăciun de anul viitor.
Cadoul pentru anul viitor va fi... întoarcerea acasă...de Crăciun.

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Călăreții nisipurilor

Cît de frumos trebuie să fie să te lași purtat de mersul legănat, la pas, al calului de-alungul țărmului mării...
Ce senzație de libertate trebuie să îți ofere călăritul pe nisipurile de-alungul întinderii de apă...

- Oare cum se vede apusul de pe șaua unui cal mergînd pe malul mării ?

Și cum o întrebare nu vine niciodată singură...
- Oare la ce se gîndesc și oare ce își vorbesc călăreții aflați într-un astfel de decor?
- Oare au aceleași conversații insipide ca și noi, mergătorii pe jos de rînd?

Am privit cu jind cum se pierd în mare călăreții nisipurilor de pe plaja din Touquet fără să îmi pun absolut nici o întrebare.
Știi că trăiești un moment frumos atunci cînd, absorbit fiind, nu îți mai pui nici o întrebare.
Întrebările vin după, atunci cînd ai tot timpul din lume să o faci.


Călăreții nisipurilor

Călăre pe mare

Călăreți pierduți în mare


Cele cîteva minute în care au trecut prin fața mea au fost, cred, cele mai frumoase momente pe care le-am surprins anul acesta.

joi, 22 decembrie 2011

Noua sticlă de lapte. De vacă

Ieri seară am primit de la niște prieteni o sticlă de lapte de 1,5 litri. Ei primiseră două sticle de lapte de la prietenii lor din Bretania și...după ce s-au răzgîndit, au decis să împartă prada pe din două cu noi.

Laptele nu era ambalat într-o sticlă obișnuită de lapte, ambalajul nu era din carton, nu era pătrățos, nu avea un sistem de deschidere ingenios, nu era biodegradabil și nici măcar nu scria - Lait - pe el. Ambalajul era o sticlă de apă plată Laqueuille.

Era vorba deci despre lapte vărsat.

Sticlă de apă cu lapte de vacă


Imediat după ce ne-au înmînat prețioasa sticla, ne-au spus la unison:
- Vedeți să puneți laptele la fiert pentru că este lapte adus de la o fermă din Bretania.

Înainte să intru în posesia sticlei de lapte de pus la fiert am rămas cîteva secunde blocat de întrebarea firească :
- Cît trebuie lăsat să fiarbă în cuptorul cu microunde? Pe ce program?

Nu am apucat să pun întrebarea cu voce tare, doar ce terminasem să o pun în gînd, că am și auzit răspunsul Marianei :
- Daa, sigur că daa, așa facem.

Din reflex, atunci cînd aud lucrul asta, nu îmi mai pun alte întrebări și nici nu mai caut răspunsuri. Știu că oricum așa o să facem.

Astăzi laptele a fost pus la fiert într-o oală, pe o plită, exact așa cum m-aș fi gîndit și eu dacă aș fi avut mai mult timp de gîndire la dispoziție
Am turnat laptele fiert în cană, am pus puțină sare, m-am așezat în fața calculatorului și am băut. Era ceasul 19:22.


Laptele din sticla de apă minerală Laqueille nu era lait écrémé, nici demi-écrémé, nici lait entier.
Era lapte de vacă.

De cînd sunt în Franta am văzut sute de vaci, vara după ora 19 sunt mai multe vaci pe cîmp decît oameni pe stradă.
De cînd sunt în Franța am mîncat cîteva zeci de sortimente de brînza și cașcaval, dar nu am băut niciodată lapte de vacă. Am băut lapte demi écrémé și entier de mi-au sărit toți fulgii de cereale din farfurie.
Ajunsesem să cred că vacile de aici nu sunt vaci de lapte ca la noi, ci sunt vaci de brînză și cașcaval.

După fiecare gură de lapte îi tot repetam Marianei :
- Asta e lapte de vacă. Incredibil.

Acum înteleg de ce pe ambalajul acela frumos colorat nu scrie niciodată - lapte de vacă.
Scrie în schimb matin léger, lait facile à digérer, lait bio stérilisé U.H.T issu de l’agriculture biologique.

Ultima oară cînd am primit o sticlă de apă minerală de 2l plină cu lapte eram la bunici :
- Luați mamă să aveți, că noi iaca, avem de unde, slava Domnului. Vedeți că acum l-am muls de la vacă, încă e cald, să nu uitați să-l fierbeti cînd ajungeți acasă.

Atunci știam bine cum se fierbe laptele de vacă, iar cuptor cu microunde aveau doar oamenii bogați care nu cărau niciodată lapte în sticle de apă minerală, ci îl încălzeau la microunde pe ăla gata pasteurizat.

joi, 15 decembrie 2011

Melancolii liniștite regăsite pe o plajă tomnatică

Pustietatea unei plaje de toamnă îmbie la căutarea melancolică a verii.

În cele două ore pe care le-am petrecut colindînd dunele plajei tomnatice din Touquet-Paris-Plage, am regăsit cîteva lucruri lăsate în urmă de vara ce a trecut.


Un drum înnorat ducînd către un cer nisipos mișcător.

Un drum de nisip

O scoică naufragiată.

O scoică naufragiată

Un lemn ars.

Un lemn ars

Cîteva păpădii.

Trei păpădii


Cîteva mii de spice.

Spice

Un apus.

Un apus de plajă

Cel mai important lucru pe care l-am regăsit pe aceasta plajă este și cel mai greu de redat în cuvinte, forme și culori.
Ceea ce am regăsit așadar în tot acest timp a fost puțină liniște doar pentru mine.

Liniștea, se știe, e mai bună atunci cînd nu mai e împărțită cu nimeni.

Si pentru că liniștea asta ar trebui să poarte un nume, să aibă o formă și o culoare, atunci poate că ar trebui numită liniștea unui drum de nisip, liniștea unei scoici naufragiate, liniștea celor trei păpădii, liniștea cîtorva mii de spice, liniștea apusului de plajă.

duminică, 4 decembrie 2011

Despre cum revăd eu lumea

Atunci cînd situația o cere, atunci cînd trebuie luată o decizie tranșantă, atunci cînd nu mai e nici o cale de scăpare, atunci cînd totul depinde de un răspuns, atunci îmi place să fiu la înălțimea evenimentelor și să răspund categoric, fără ambiguitate și să îmi asum pe deplin responsabilitatea.
Atunci îmi place să stabilesc clar direcția de mers, atunci îmi place să spun cu tărie:
- Atunci mai vedem!

Imi place să mai revăd lucrurile și a 4-a oară, să am o viziune de ansamblu clară și una punctuală profundă care să îmi permită să pot vizualiza cu ochii minții toate consecințele. Nu știu cum se face dar la sfîrșitul zilei, chiar înainte de expirarea termenului limită, mereu ia altcineva decizia pentru mine.

Sunt oameni încăpățînați care înoată conștient împotriva curentului, alții revoluționari care schimbă cursul rîului cu totul, alții pragmatici care se folosesc de curgerea rîului ca să îl traverseze repede și alții care se lasă duși de curs pîna la vărsarea în mare.

Mă încălzesc cu ideea că oricum ar fi, într-un fel sau altul, pe un curs sau altul, ajungem să ne vărsăm cu toții într-o mare.

Cum nu destinația e importantă cît e important modul cum ajungi acolo, mă las ușor pe spate cu picioarele încrucișate și mă las dus de curent.


Un certain regard

Si în tot acest timp mă uit cu mare atenție în stînga și mai ales în dreapta pentru că întotdeauna îmi place să nu pierd nimic din vedere. Si apoi mai văd eu.