joi, 15 decembrie 2011

Melancolii liniștite regăsite pe o plajă tomnatică

Pustietatea unei plaje de toamnă îmbie la căutarea melancolică a verii.

În cele două ore pe care le-am petrecut colindînd dunele plajei tomnatice din Touquet-Paris-Plage, am regăsit cîteva lucruri lăsate în urmă de vara ce a trecut.


Un drum înnorat ducînd către un cer nisipos mișcător.

Un drum de nisip

O scoică naufragiată.

O scoică naufragiată

Un lemn ars.

Un lemn ars

Cîteva păpădii.

Trei păpădii


Cîteva mii de spice.

Spice

Un apus.

Un apus de plajă

Cel mai important lucru pe care l-am regăsit pe aceasta plajă este și cel mai greu de redat în cuvinte, forme și culori.
Ceea ce am regăsit așadar în tot acest timp a fost puțină liniște doar pentru mine.

Liniștea, se știe, e mai bună atunci cînd nu mai e împărțită cu nimeni.

Si pentru că liniștea asta ar trebui să poarte un nume, să aibă o formă și o culoare, atunci poate că ar trebui numită liniștea unui drum de nisip, liniștea unei scoici naufragiate, liniștea celor trei păpădii, liniștea cîtorva mii de spice, liniștea apusului de plajă.

3 comentarii:

  1. Da... La Touquet e însă linişte doar iarna, în restul timpului e prea multă agitaţie şi mi se pare prea comercial. Liniştea asta blândă de mare am regăsit-o însă în Hardelot sau Boulogne sur mer. Când ajung acolo, mi se pare că timpul a încremenit hors saison, iar marea şi dunele de pe Coasta de Opal îmi aparţin doar mie... Egoism de nisip şi val...

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa este. Linistea asta blinda am regasit-o insa pe dunele de linga plaja, cu incaltarile intr-o mina si cu un aparat foto in cealalta, cit mai departe de strazile comerciale. Anul viitor speram sa ajungem in destinatiile sugerate de tine.

    RăspundețiȘtergere