duminică, 30 septembrie 2012

Parapante pe aripile Rinului. Fotografii de pe mal.


   In apropierea orașului Boppard, pe Valea Superioară a Rinului Mijlociu, Rinul se arcuiește într-o buclă ce încercuiește dealurile domoale de pe malul său drept, dînd impresia formării unei insule.
   Aceasta buclă poartă numele de Bopparder Hamm, este cea mai vastă zonă viticolă de pe Valea Rinului Mijlociu și este una dintre cele mai pitorești zone de pe Valea Rinului.

 Bopparder Hamm - vedere spre "insula" de pe malul drept al Rinului

   Cîteva sute de metri mai departe, liniile pantelor dealurilor intersectează silueta sinuoasă a fluviului, tăind-o în patru părți, creînd astfel impresia unui lanț de patru lacuri. Locul acesta poartă numele de Vierseenblick - Panorama celor patru lacuri.

Vierseenblick - Panorama celor patru lacuri

De pe vîrful dealului Hunsrück, parte integrantă a buclei Bopparder Hamm, se poate vedea în dreapta panorama orașului Boppard.

Panorama orașului Boppard

Aflat  la aproximativ 400m altitudine, vîrful acestui deal constituie locul de decolare pentru pasionații de parapantă din această zonă.


Toate pînzele sus - I

Toate pînzele sus - II

Toate pînzele sus - III
Parapanta, ca și deltaplanul, trebuie să fie o experiență de a zbura mult mai profundă și mai apropiată de zborul natural decît celelalte forme de zbor.
A te lăsa purtat de curenții de aer, a fi în bătaia vîntului și a simți pe propia piele fiecare rafală, trebuie să fie o experiență extraordinară.
În ceea ce mă privește, judecînd după numărul de fire de păr alb de după, orice zbor cu avionul mă îmbătrînește cam cu vreo două luni.
Pentru parapantiști, fiecare zbor cred că îi întinerește și nu m-ar mira ca la șaptezeci de ani, o parte din ei să mai zboare de-asupra Văii Rinului, în timp ce eu voi putea să mă aplec cu greu să-mi ridic proteza dentară de pe jos.

I-am privit pe parapantiști pregătindu-și cu meticulozitate parapantele, alegînd rafala de vînt propice care urma să-i ridice de la sol și apoi decolînd pe aripile Rinului.

Pe aripile Rinului - I

Pe aripile Rinului - II

Pe aripile Rinului - III

Sînt sigur că de acolo de sus, din parapantă, Rinul și valea se văd altcumva, se văd într-un fel în care nu o le văd niciodată, indiferent de unghiul, poziția si lumina din care voi fotografia aceste locuri.
Fotografiile de pe aripile Rinului trebuie să fie mult diferite de cele făcute de mine de pe malul lui.

Si-apoi viața însăși se vede altfel de pe aripile Rinului pentru că genul ăsta de zbor trebuie să îți dea o senzație intensă de libertate pe care puține experiențe ți-o pot da.
Parapanta este o stare de spirit, un mod de a vedea și a simți viața, o vibrație intensă și rapidă. Privită de pe mal, viața are un alt ritm, o altă intensitate, o altă vibrație.

Văzută astfel, fotografia înseamnă să înțelegi modul cum vibrează lucrurile și oamenii din jur și să reușești să le surprinzi această vibrație.

duminică, 23 septembrie 2012

Vechiul Nokia - spărgătorul de nuci franțuzești


Cînd eram mic, pentru că de colo mi se trag toate, nucile românești se găseau în cei trei nuci bătrîni din curtea bunicilor și nu costau nimic. Acum nucile franțuzești se găsesc la Auchan sau Carrefour și costă 5,99 euro kg.

Stiind cît de mult îmi plac nucile și cît de zgîrcit sînt atunci cînd văd cît de scumpe sînt unele lucruri care acasă se găsesc pe toate drumurile, M. îmi face o surpriză și îmi cumpără 1kg de nuci.
Ajuns acasă și văzînd nucile în coș, apuc că scot un -Ooof, dar nu trebuiaaaa! și încep să caut repede ciocanul. În cîteva minute îmi dau seama că nu avem ciocan în casă neavînd dreptul să batem nici măcar un cui în pereții pe care i-am închiriat. Deschid sertarul cu scule și văd un set de șurubelnițe de precizie, de 2-3mm, pe care le-am cumpărat pentru a demonta laptopul atunci cînd am vărsat ciorbă pe el. De atunci m-am învățat minte să nu mai citesc niciodată știrile din România în timp ce mănînc felul întîi. A fost cea mai scumpă ciorbă de fasole pe care am mîncat-o vreodată, m-a costat un set de șurubelnițe și un laptop nou.

Dezamăgit de cît de dotat este sertarul meu de scule, dau buzna în bucătărie știind că la capitolul ăsta stăm mult mai bine. Deschid sertarul din bucătărie și pun mîna pe polonic, cel mai mare obiect care mi-a sărit în ochi, dar nu apuc să dau mai mult de 3 lovituri. 
- Ce faci cu polonicul ăla?

Spartul nucilor cu polonicul este o pedeapsă bună pe care o s-o dau data viitoare cînd mai jucăm cărți. Nu îl recomand decît celor cu o rezistență la durere ridicată.

Rezistența la durere îmi aduce aminte că băieții cei mai virili din sat spărgeau nucile în podul palmei strivindu-le una de cealaltă, rîzînd apoi de noi, ăștia de la oraș, care nici măcar nu știam cum se ține o coasă în mînă.
 Băieții aceia aveau mîinile muncite de la sapă, furcă și coasă și ar fi putut la fel de bine să bată cuie în pereți cu ele.
Imi privesc cu milă degetele de plastilină de artist și îmi dau seama că alături de ochi îmi sînt cel mai de preț bun al meu, fără ele nu aș putea să îmi fac munca de tastator.
Abandonez bucătăria și mă îndrept plin de speranță către dulapul de la intrare în căutarea unui pantof mai zdravăn. Cu ocazia asta constat că acum pantofii nu doar că sînt mai moi decît cei de altădată, dar cei mai sensibili din ei chiar respiră. De frică să nu le blochez căile respiratorii și să înceapă să tușească de la șocurile suferite și conștient de faptul că m-au costat o avere,  îmi îndrept atenția către schiuri și apoi imediat către clăparii din dulapul de sus.

Mă întind să îi iau și atunci simt în buzunarul de la pantaloni un obiect dur și plat.
Vechiul și bunul meu telefon Nokia, telefon robust, dintr-o bucată, care nu m-a lăsat niciodată la greu nici după ce a căzut pe scări de vreo 3 ori și nici după ce am călcat pe el cu clăparii, anul trecut.

Vechiul Nucia - spărgătorul de nuci

Vechiul Nucia și-a făcut și de data asta datoria și după ce am terminat de spart nucile am putut să-mi sun prietenii ca să mă laud cu performanțele telefonului.

Ce-i drept, pe la 19:30 telefonul a sunat într-un mod foarte, foarte iritant. Era alarma de dimineață, fixată pentru 7:30. Probabil că de la atîtea bătăi la cap efectele secundare au început să-și facă simțită prezența și ceasul lui electronic intern s-a dereglat puțin.
Nu încercați așa ceva acasă decît dacă aveți un Nokia mai vechi de 5 ani și nu vă deranjează să fiți sunat de două ori pe zi, la interval de 12 ore, ca să mergeți la serviciu.
 
Din ce am înțeles, noul iPhone 5, proaspăt lansat în tîrg, încă nu are o astfel de aplicație care permite spargerea unui kg de nuci în 5 minute.
La cît de zgîrcit sînt, îmi voi cumpăra un iPhone atunci cînd va costa cît un kg de nuci românești din curtea bunicilor și va avea cel puțin aceleași performanțe de spart nuci ca eternul meu Nokia.