tag:blogger.com,1999:blog-70183166182752712892024-03-05T05:11:40.513+01:00Un Certain RegardSentimentalisme, melancolii și alte naivitățiLiviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.comBlogger77125tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-21762606465714448862015-02-25T00:49:00.000+01:002015-02-25T00:49:22.053+01:00Suflete de vinzare<br />
<a href="http://mihaigavrilescu.ro/vand-suflet-second-hand/">http://mihaigavrilescu.ro/vand-suflet-second-hand/</a><br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Nu ne-am vinde sufletul pentru nimic in lume, nici macar in schimbul cunoasterii absolute faustiene, dar l-am oferi gratuit persoanei care l-ar intelege si l-ar iubi si ar avea grija de el. </div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa care l-am vinde, dezabuzati, pentru nimic. </div>
<div style="text-align: justify;">
Un suflet uzat moral, un suflet second hand, de vinzare, intr-un tirg de vechituri sentimentale. </div>
<div style="text-align: justify;">
Chiar si asa, eu pe-al meu nu l-as vinde, ca are o copilarie ascunsa pe undeva inauntru si un zimbet de mama.</div>
<div style="text-align: justify;">
Si un glas de copil care ne cheama la el ca si cind ar fi singurul lucru de care ar avea nevoie. </div>
Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-40593366769341525612015-01-09T01:31:00.000+01:002015-01-09T01:31:37.834+01:00ça tire ou satire? aceasta-i intrebarea<br />
Acum, cind o natiune intreaga este in doliu, cred ca merita reflectat
putin asupra rolulului important al satirei intr-o societate
civilizata. <br />
Satira este un mod hidos de a pune intrebari incomode pentru a combate defectele hidoase si tabuurile unei societati. <br />
Doar
cei care sint prizonierii ignorantei, prejudecatii si indoctrinarii nu
pot vedea intrebarile din spatele caricaturilor grotesti. <br />
Stim
prea bine ca cele doua marionete imbecile care au comis atacul las
sint, de altfel, prizonierii indoctrinarii radicale islamiste. <br />
Satira nu apartine categoriei frumosului, dar intrebarile sint frumoase. <br />
Si cit de frumoasa este intrebarea retorica pe care am descoperit-o astazi - <b>ça tire ou satire?</b> ( sursa http://choualbox.com/WHggX)<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSvOR9WCRShmTPY6PdaDvm36Cf9tZ36kG9fIaMaNDO81SN62gEXilpT_-Gr8AHSXZYkrS9bq2nuqPKtoD2YSbsBC5Z1Y3STMnOOiyyJQxPh6DcuXM9IZVRyndaMxFzxUZWrrLClk9ltqtO/s1600/satire.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSvOR9WCRShmTPY6PdaDvm36Cf9tZ36kG9fIaMaNDO81SN62gEXilpT_-Gr8AHSXZYkrS9bq2nuqPKtoD2YSbsBC5Z1Y3STMnOOiyyJQxPh6DcuXM9IZVRyndaMxFzxUZWrrLClk9ltqtO/s1600/satire.png" height="319" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Ilustratie de Jean Jullien</div>
<br />
Daca intrebarile nu pot avea limita, cred ca limita satirei si a caricaturii e data de dimeniunea defectului hidos pe care il combate.<br />
Din punctul meu de vedere, caricaturile radicale din Charlie Hebdo nu au depasit limita pentru ca ele combat radicalismul islamic, fanatismul si dogmatismul.<br />
Cred
ca e timpul ca religia si divinitatea sa inceteze sa mai fie un subiect
tabu pentru ca noi le-am creat si tot noi le vom distruge fiind la fel de perisabile ca insasi civilizatia noastra.<br />
<br />
Dieu est mort ! Dieu reste mort ! Et c'est nous qui l'avons tué ! - spunea filozoful.<br />
Imbecilii aia doi si-au impuscat Allah-ul strigind "Nous avons tué Charlie Hebdo" si "Nous avons vengé le prophète".<br />
Allah a murit pe loc. <br />
Charlie e noul "Allah" al unei societati mai libere si mai civilizate.<br />
<b>N'est-ce pas ironique</b>?<br />
<br />
Cum ar fi ca peste citva timp sa ridem fanatic citind cu religiozitate Charlie Hebdo, sa avem pe pereti de-asupra capului tabloul iconoclast al ultimului numar divin din Charlie Hebdo si sa <b>murim de ris </b>pe seama ideologiei caricaturale a marelui Charlie?<br />
<br />
Je suis Charlie, un Charlie la fel de naiv si nonsalant precum Wolinski si Cabu, doi din caricaturistii ucisi, pe care i-am descoperit acum si pe care ii gasesc geniali si incapabili de ura.<br />
Cred in continuare ca intr-o zi sinceritatea si tandretea vor cuceri lumea si plec capul cu piosenie in fata celor 12 martiri si ma inchin noului meu idol al libertatii de gindire si de exprimare: <b>Charlie. </b><br />
<br />Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-48401802126546962262014-11-15T15:25:00.000+01:002014-11-15T15:37:44.237+01:00Despre dor și durere dintr-o țară ca afară
<br />
<div id="fb-root">
</div>
<script>(function(d, s, id) { var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0]; if (d.getElementById(id)) return; js = d.createElement(s); js.id = id; js.src = "//connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1"; fjs.parentNode.insertBefore(js, fjs); }(document, 'script', 'facebook-jssdk'));</script>
<br />
<div class="fb-post" data-href="https://www.facebook.com/video.php?v=726935647393689" data-width="466">
<div class="fb-xfbml-parse-ignore">
<a href="https://www.facebook.com/video.php?v=726935647393689">Post</a> by <a href="https://www.facebook.com/klausiohannis">Klaus Iohannis</a>.</div>
</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<b>O țară ca afară</b> sună foarte bine și foarte frumos atît pentru cei din țară cît și pentru cei de-afară. </div>
<div style="text-align: justify;">
Mesajul este adresat în principal tinerilor și clasei mijlocii, oamenilor dinamici, oamenilor activi cu acces la internet, celor conectați în spațiul virtual, celor care au ieși afară măcar o dată și care au gustat din civilizația de afară.</div>
<div style="text-align: justify;">
Observ că media de vîrstă a protagoniștilor trebuie să fie undeva în jur de 25-30 de ani. Cînd îi văd, îmi vine să îi strîng pe toți în brațe. </div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Să-i strîng în brațe de dor și de durere.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Cred că ar fi fost o idee bună ca în acest clip să apară și oameni mai în vîrstă de 50, 60 de ani, pensionari precum și familii cu copiii lor. Si ei vor o schimbare în bine, mulți dintre ei împărtășesc aceleași idei ca și noi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Avem o singură Românie, a noastră, a tuturor.</div>
<div style="text-align: justify;">
Păcat că videoclipul nu reușește să transmită acest mesaj.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Si totuși, cum facem să transmitem mesajul acesta părinților de 50, 60 de ani, bunicilor noștri pensionari, oamenilor din mediul rural, familiilor cu copii cu o situație financiară precară, cum facem să le transmitem din entuziasmul nostru și din viziunea noastră asupra României și asupra viitorului.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cum facem să le arătăm cum sînt lucrurile afară? </div>
<div style="text-align: justify;">
Cum facem să îi luăm și pe ei în avionul către destinațiile noastre preferate de vacanță din Grecia, Viena, Paris?</div>
<div style="text-align: justify;">
Cum? </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Discutam cu tata zilele trecute despre România și, inevitabil, am început să discutăm despre politică. A fost, cred, prima mea discuție mai articulată despre politică. Evit să discut despre politică dintr-un motiv foarte simplu, nu am cultură politică, nu am făcut niciodată efortul de a o înțelege și îmi displac majoritatea oamenilor politici. </div>
<div style="text-align: justify;">
Si totuși, iată-ne pe amîndoi pe pămînt străin, în Franța, discutînd cu patos despre politica românească.</div>
<div style="text-align: justify;">
Tata îmi vorbea despre politică, despre greșelile politice ale celor doi, despre temerile și îndoielile lui, despre experiențele dureroase din anii trecuți, despre toate pregătirile murdare care se pregătesc în spatele tranșeelor politice. </div>
<div style="text-align: justify;">
Incă nu era hotărît cu cine o să voteze. </div>
<div style="text-align: justify;">
In tot acest timp eu îi vorbeam de discursul celor doi candidați, despre bun simț și despre lipsa lui, despre atitudinea unuia sau altuia, despre felul lor de a fi și de a se comporta, despre atitudinea diasporei și a tineretului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Eu îi vorbeam despre oameni, el imi vorbea despre politică. </b></div>
<div style="text-align: justify;">
Eu îi vorbeam despre ce citisem pe internet, el îmi vorbea despre cum resimte el realitatea politică și economică din România.</div>
<div style="text-align: justify;">
Eu eram instalat confortabil într-o țară civilizată și, bine ancorat într-un mediu virtual, încercam să-i explic cum stau lucrurile în țară.</div>
<div style="text-align: justify;">
Păi în condițiile astea, să nu îți vină să îl citezi pe bunicul politicii românești, tovarășul Ion Iliescu</div>
<div style="text-align: justify;">
"Pus astfel în lumină, ancorat în sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului."</div>
<div style="text-align: justify;">
Trebuie să recunosc rușinat că acesta e singurul lucru pe care l-am reținut din politica românească a ultimilor ani. Nu știu exact ce înseamnă, dar îl folosesc ori de cîte ori nu am replică politică. </div>
<div style="text-align: justify;">
Probabil e un fel de "Să gîndiți bine", varianta iliesciană.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Clipul de mai sus nu este despre oameni politici și nici despre politică, clipul este despre oameni. </div>
<div style="text-align: justify;">
Despre români tineri și frumoși, despre oameni și omenie, despre bun simț, despre spirit civic și despre viitor. </div>
<div style="text-align: justify;">
Despre tot ceea ce ar trebui să fie un sistem politic modern și civilizat și nu este. </div>
<div style="text-align: justify;">
Oare dacă le arăt clipul acesta părinților mei, mă întreb cît este de convingător pentru ei?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Tata a trăit cîțiva ani la Sibiu și nu are decît cuvinte de laudă despre oamenii cu care a intrat în contact și despre experiențele pe care le-a trăit atunci. Îmi povestea despre sași și secui și despre cît de corecți erau și despre cît de frumos este Sibiul și satele din jurul lui. Mă îndrăgostisem de Sibiu încă de cînd eram mic și nu aveam să-l văd pentru prima oară decît în 2003. Pentru ca să-l văd apoi aproape în fiecare an, cel puțin o dată.</div>
<div style="text-align: justify;">
Si cu toate astea tata are dubii în ceea ce-l privește pe Iohannis.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In ceea ce mă privește, am metodele mele de a-i convinge să <b>voteze drept.</b> </div>
<div style="text-align: justify;">
In fond, la întrebarea "Voi cu cine votați?", părinții mei trebuie să răspundă :</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>- Cu copiii noștri pe care îi îmbrățisăm cu dor și durere prin aeroporturi pe la Bruxelles si Berlin.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Că doar așa ne-om putea întoarce în țară să vă fim mereu alături și să nu mai trebuiască să ne mai îmbrățisăm cu dor și durere pe furiș, prin aeroporturi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-60824192213069628292014-05-24T03:24:00.001+02:002014-05-24T03:25:50.105+02:00In căutarea fericirii pe dealurile copilăriei - scurt tratat filozofic<br />
<div style="text-align: justify;">
Credeam că fericirea absolută înseamnă să ai mult timp liber, să stai tolănit în iarbă la umbra unui copac și să nu faci absolut nimic cît e duminica de lungă. Apoi am început să citesc cartea lui Frédéric Lenoir "Du bonheur un voyage philosophique" și am constatat că lucrurile nu sînt atît de simple.</div>
<div style="text-align: justify;">
Si pe bună dreptate, pentru că după vreo două ore jumătate de fericire absolută am început să mă foiesc de pe o parte pe alta. Nu mai aveam stare, îmi amorțiseră mîinile, picioarele și gîndurile iar furnicile din mușuroiul lîngă care nimerisem începuseră să îmi dea tîrcoale, semn că prezența mea interfera profund cu fericirea lor.</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Cînd eram mic, pentru că de acolo mi se trag toate, singura zi în care puteam să stau liniștit era duminica. In toate celelalte zile mereu era ceva de făcut pe lîngă casa bunicilor. La țară mereu era ceva de făcut și asta mă scotea din sărite.</div>
<div style="text-align: justify;">
De atunci cred că am început să apreciez liniștea unei zile în care nu trebuie să faci nimic. Duminica, dacă nu se strîngeau băieții să joace fotbal în bahna mare, mă urcam pe vîrful dealului și de acolo puteam vedea de o parte satul iar de cealaltă bahna. Bahna era un loc destul de mlăștinos, înconjurat de dealuri din trei părți, cu rogoz care îmi ajungea pînă la brîu, dar care avea un platou cu iarbă unde puteam să jucăm fotbal dacă nu ploua.</div>
<div style="text-align: justify;">
Imi plăcea la nebunie să stau acolo sus pe deal și să privesc în zare așteptînd să se adune băieții ca să jucăm fotbal. Deși era drum pietruit pînă la bahnă, de fiecare dată preferam să urc dealul și apoi să îl cobor, chiar dacă pentru a ajunge pe platou trebuia să o iau prin bălării pline cu rogoz care mă tăiau la picioare dacă eram în pantaloni scurți.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cînd ajungeam pe la mijlocul dealului puteam să aud ecoul loviturilor în minge și strigătele băieților și atunci urcam în viteză dealul de parcă mi-ar fi crescut aripi de Pegas pe spate.</div>
<div style="text-align: justify;">
Sus pe deal și jos în bahnă eram fericit, o dată pe săptămîna, duminica, pentru că în restul zilelor mereu era ceva de făcut la cîmp sau pe lîngă casă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Duminica trecută am pornit așadar cu o carte sub braț în căutarea fericirii de altadată și am urcat pe platoul de deasupra zidurilor de apărare ale fortăreții din Maubeuge. </div>
<div style="text-align: justify;">
Iarba necosită îmi ajungea pînă la genunchi și era atît de deasă că îmi venea să înot prin ea. Am plonjat în iarbă și am început să privesc orașul de acolo de sus.</div>
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCmAqKyhR4HjQ6ukw3ObJokTPAiygqKxv6AmvgV6m2XJE3edEpTUvdo1ahX34tWv4veTSEiqaPVq6vC52o39xpShIPb_2tDyNl-ifDi2LKEER5Zi-4KYh6CBKMI8GFAgLyyfQdUGwWJtA6/s1600/bonheur1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCmAqKyhR4HjQ6ukw3ObJokTPAiygqKxv6AmvgV6m2XJE3edEpTUvdo1ahX34tWv4veTSEiqaPVq6vC52o39xpShIPb_2tDyNl-ifDi2LKEER5Zi-4KYh6CBKMI8GFAgLyyfQdUGwWJtA6/s1600/bonheur1.jpg" height="480" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Du bonheur - un voyage philosophique</div>
<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3sZ7nMRxWFl2Qp1LzWJYP0nMYhiXehbyKXQCcpiD0wZL9AjImAHlhC4wWiZcsWIEBQhRp0krnCwdEm4xJKy26omPhtuNfESHVN1qh4Bfkjz7fuSpLZCdNRXWUySAvWKBqzDDpqu71Lw3Q/s1600/bonheur2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3sZ7nMRxWFl2Qp1LzWJYP0nMYhiXehbyKXQCcpiD0wZL9AjImAHlhC4wWiZcsWIEBQhRp0krnCwdEm4xJKy26omPhtuNfESHVN1qh4Bfkjz7fuSpLZCdNRXWUySAvWKBqzDDpqu71Lw3Q/s1600/bonheur2.jpg" height="480" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Le bonheur est dans notre sensibilité</div>
<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Privit de sus, orașul acesta în care străzile sînt mai mereu pustii chiar și la sfîrșitul săptămînii, are alt farmec. Privite de sus, toate lucrurile par mai frumoase, schimbarea de perspectivă aduce la suprafață forme și culori noi, coroanele arborilor dau impresia unor spații verzi mai mari, griul devine verde.</div>
<div style="text-align: justify;">
Privind de sus, înconjurați de verdeață, noi înșine ne metamorfozăm și devenim mai sensibili, mai receptivi, mai fericiți iar lucrul ăsta cu siguranță ne este scris în codul nostru genetic.</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Demersul filozofic al autorului este o călătorie în timp în compania marilor înțelepți ai vremurilor, Bouddha, Platon, Epicur, Epictet, Spinoza, Schopenhauer și alții. </div>
<div style="text-align: justify;">
Citind-o, demersul meu psihologic a fost unul mult mai modest, călătoria filozofică în căutarea propriei mele fericiri fiind un prilej de a hoinări iar pe dealurile copilăriei și de a analiza și înțelege tot drumul pe care l-am urmat după ce am părăsit locurile natale și după ce am părăsit țara natală.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cartea este scrisă într-un limbaj accesibil pe care pînă și un inginer ca mine a putut să-l înțeleagă și în plus ține cont de ultimele descoperiri din domeniul psihologiei și al neurologiei.</div>
<div style="text-align: justify;">
Redau mai jos două citate din Schopenhauer, "Arta de a fi fericit - 50 de reguli de viață", care apar în cele două pagini pe care le-am surprins în fotografie.</div>
<div style="text-align: justify;">
"Notre bonheur dépend de ce que nous sommes, de notre individualité ..."</div>
<div style="text-align: justify;">
"Ce que quelqu'un possède pour soi, ce qui l'accompagne dans la solitude et que personne ne peut ni lui donner ni lui prendre, voilà qui est beaucoup plus essentiel que tout ce qu'il possède ou ce qu'il est aux yeux des autres"</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu am terminat cartea pentru că furnicăturile pe care le simțeam în
mîini și picioare nu se datorau doar lipsei de mișcare ci în principal
nemulțumirii furnicilor cărora le încălcasem dreptul de a fi fericite,
tolănindu-mă în imediata apropiere a mușuroiului lor.</div>
<div style="text-align: justify;">
Voi reveni duminica aceasta acolo sus în iarbă ca să termin voiajul acesta filozofic. Nu știu care sînt cele 50 de reguli de viață pentru a fi fericit, dar știu că fericirea, prietenia, iubirea și altele asemenea, toate se cultivă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pe dealurile copilăriei mele se cultiva sfeclă de zahăr, cartofi și porumb și știu că nu poți avea roade bogate fără muncă și bătături în palmă de la prășit.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru a fi fericiți pe drumurile maturității, oriunde ar fi ele, va trebui să învățăm să cultivăm prietenia, iubirea și bunătatea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Vorba bunicii, care într-o pauză de prășit, găsea răgazul și înțelepciunea să-mi spună atunci cînd îmi povestea despre relațiile dintre oamenii din sat</div>
<div style="text-align: justify;">
-Mamî, ascultî la mini ci-ți spun, cini cultivî pretenii șî bunătati, fericiri culegi....așa spunia tata nieu, bunicu din sus, Dumniezău sî-l ierti. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-33985159442723304792013-05-27T00:18:00.000+02:002013-05-27T00:18:01.884+02:00Étretat. L'état d'âme.<br />
<div style="text-align: justify;">
Fost sat pescăresc, Étretat a devenit de-alungul timpului un important obiectiv turistic din regiunea normandă, fiind vestit pentru frumusețea falezelor sale abrupte.</div>
<div style="text-align: justify;">
Étretat este un loc de relaxare, de meditație, de uitare, de regăsire și de inspirație, este o stare de spirit. Étretat...d'âme.</div>
<div style="text-align: justify;">
Étretat înseamnă să urci pe cărările bătătorite de pe marginea falezelor înalte și, odată ajuns sus, să îți lași gîndurile să zboare departe în bătaia vîntului sau să le lași pe aripile pescărușilor să planeze apoi lin de-a lungul falezei.</div>
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimKqWMPZ-lUmOv8-jIcVf4xZvjp5wkJGB34hT8To8O78tvZn1OjUbYWF93MU40_zRmp5I2MwV3_r6MRxwnozlZ9syqOWX-SMikYwXjWgNQloATMaWpfvMyKCW5edR-eWi0WDXln6waJv4L/s1600/etretat_2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimKqWMPZ-lUmOv8-jIcVf4xZvjp5wkJGB34hT8To8O78tvZn1OjUbYWF93MU40_zRmp5I2MwV3_r6MRxwnozlZ9syqOWX-SMikYwXjWgNQloATMaWpfvMyKCW5edR-eWi0WDXln6waJv4L/s640/etretat_2.jpg" width="424" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Étretat - două gînduri în zbor</div>
<br />
<br />
Étretat este celebru prin cele trei porți săpate în rocă, porte d'Amont, porte d'Aval și Manneporte.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipTGUZB5a_TJQHeMvhZRG2Mpo3WNJMAQvAdHRkHPN9MYNNDF_il9os9mVbcWfKgFzU_mx59h_khLfMdflhwkoLynWGRpCMlQZBj9-zF3EuQD7akC78a2ldT_HOIcTK2lSNDygLa2goZ49p/s1600/etretat_3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="428" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEipTGUZB5a_TJQHeMvhZRG2Mpo3WNJMAQvAdHRkHPN9MYNNDF_il9os9mVbcWfKgFzU_mx59h_khLfMdflhwkoLynWGRpCMlQZBj9-zF3EuQD7akC78a2ldT_HOIcTK2lSNDygLa2goZ49p/s640/etretat_3.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Étretat - porte d'Aval</div>
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiguQhZJ6P4Yw0RoITUTN6mrHDfCfXOb6hq8WVxqI8ov3gjReA8UPqxbcDJ8JAUEgqiKim2BaAF7dboqY30Wvpnh_ekNvTGigU_pRZCqs7Ji5fu2qwf2F04aToklUZzOn10At2nCrJPbgl/s1600/etretat_4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiguQhZJ6P4Yw0RoITUTN6mrHDfCfXOb6hq8WVxqI8ov3gjReA8UPqxbcDJ8JAUEgqiKim2BaAF7dboqY30Wvpnh_ekNvTGigU_pRZCqs7Ji5fu2qwf2F04aToklUZzOn10At2nCrJPbgl/s640/etretat_4.jpg" width="424" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Étretat - porte d'Aval</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Altădată, frumusețea acestor locuri
era imortalizată pe pînză de pictori celebri precum Claude Monet, acum
ea este fotografiată zilnic de sute de oameni dornici de a păstra ceva
din starea de spirit pe care ți-o dă acest loc.</div>
<div style="text-align: justify;">
Acum că stau să mă gîndesc, mi-ar fi plăcut să văd un pictor insolit, pierdut prin mulțimea de fotografi, mai mult sau mai puțin grăbiți. Un pictor cu un mic șevalet improvizat sau cu un caiet de desen și o cutie de acuarele care să amintească de perioada impresionistă a locului, perioadă în care oamenii aveau timp să stea ore în șir pentru a observa peisajul, pentru a înțelege și pentru a-și expune trăirile pe pînză sau pe hîrtie.</div>
Un pictor care să amintească despre cum...il était une fois Étretat.<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Cum nu am talentul de a picta, am prelucrat în stil impresionist una din fotografii pentru a aduce un mic omagiu pictorilor de atunci și de acum, semn al admirației mele pentru răbdarea, priceperea și pasiunea lor.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnNwQYHsjFql55cBpk61YXjwnCNUPqx2n2vIjGDsn1ASnetBfYUxXiLsnz4-k2BQ4uMsbRNvPGlPnpjyoGmfvzH5dg3SWy7dYK4-x-RjoYoHcQk3nsUi3I3_PV-42753IZ8IEPtKGnzmvk/s1600/etretat_impresionist.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="402" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnNwQYHsjFql55cBpk61YXjwnCNUPqx2n2vIjGDsn1ASnetBfYUxXiLsnz4-k2BQ4uMsbRNvPGlPnpjyoGmfvzH5dg3SWy7dYK4-x-RjoYoHcQk3nsUi3I3_PV-42753IZ8IEPtKGnzmvk/s640/etretat_impresionist.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Il était une fois Étretat</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Grăbiți și preocupați să prindem perspectiva perfectă în momentul perfect al zilei, riscăm să pierdem momentul reflexiei, al înțelegerii profunde a lucrurilor. </div>
<div style="text-align: justify;">
Una din căile de a face din fotografia de peisaj o artă pare a fi aceea de a reveni mereu asupra locurilor și de a relua reflexia pentru a înțelege cu adevărat esența acelui loc, tot așa cum fac pictorii care revin mereu pentru a-și termina lucrarea.</div>
<br />Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-77390434346794813612013-02-24T19:46:00.000+01:002013-02-24T20:35:14.194+01:00Paris - romanța unui proces de conștiință dureros<br />
<div style="text-align: justify;">
După ce am mers și a doua oară la ambasada României din Paris cu același rucsac plin de aceleași acte, am urmat<u> <a href="http://liviu-vacariu.blogspot.fr/2013/01/nu-va-lasati-inselati-inselati-va.html" target="_blank">același drum</a></u> ca data trecută, parcul Champs de Mars, turnul Eiffel, Trocadéro, plimbare pe malul Senei, Piața Alma. Am traversat podul Alma și apoi, tot ca data trecută, am văzut la 50m în fața mea un bărbat care se apleacă să ridice ceva de pe jos. </div>
<div style="text-align: justify;">
De data asta era un bărbat tînăr, înalt, lat în umeri, tuns foarte scurt. Avea alură de boxer. Imediat cum l-am văzut că abordează un trecător ca să îi arate ce a găsit pe jos, am traversat pe o alee paralelă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Îmi continui încet mersul urmărindu-l cu privirea. Următoarea victimă care îi apare în cale este o doamnă în jur de 50 de ani cu păr grizonat<span style="color: #000023;">.</span> Îi arată inelul și între cei doi urmează o scurtă conversație. Sînt la 25m de ei, nu aud nimic dar observ cum se ajută încontinuu de brațele lungi ca să îi explice doamnei intențiile sale onorabile. Probabil că din lipsă de argumente, se oprește din gesticulat și îi înmînează teatral inelul, întorcîndu-și spatele și dînd impresia că ar vrea să părăsească învins ringul. După nici doi pași se întoarce și își continuă discursul de unde își lăsase brațele ultima oară.</div>
<div style="text-align: justify;">
Observ neputincios privirea nedumerită a doamnei care nu își revine din șocul acestei întîlniri și care încearcă să îi explice că nu are nevoie de inel. Revoltat, masculul justițiar din mine încearcă să acționeze și să facă primul pas către locul faptei. Un prim pas, atît e necesar, restul urmează de la sine.</div>
<div style="text-align: justify;">
Rămîn încremenit în fața acestui prim pas, îl cîntăresc încă o dată cu privirea și îmi dau seama că fac parte dintr-o categorie inferioară. Probabil categoria găină. Nu pot să mă pun cu el. In fapt, mereu am făcut parte din categoria inferioară în fața genului acesta de oameni. Bărbatul din fața mea este vlăjganul de care bunica îmi spunea mereu să mă feresc atunci cînd ies în drum să mă joc cu țiganii lui H.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cuvîntul acesta - <b>vlăjgan</b> - nu l-am mai auzit de foarte mult timp.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Nu te pune cu el, tu nu vezi cît ditamai vlăjganul e...</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Într-o iarnă, Cornel, cel mai mic din frații lui H., întărîtat de frații lui și de alții asemenea, a sărit la bătaie ca să le dovedească celorlalți forța brațelor sale. In fața avalanșei de pumni am ripostat prin singura mea modalitate de a mă apăra. Mi-am încolăcit mîinile în jurul gîtului lui și l-am trîntit în zăpadă. Prinsoarea aceasta o făceam des atunci cînd ne antrenam jucîndu-ne în fața blocului. Stiam că odată ce ajungeam să facem această prinsoare, lupta era cîștigată. Brațul drept prins strîns în jurul gîtului acționa ca o menghină care se închidea și mai tare cu fiecare zbatere a adversarului.</div>
<div style="text-align: justify;">
Strîns de gît, Cornel încerca să mă lovească cu mîinile sale puternice, muncite, strigînd răgușit să îi dau drumul. Într-un final i-am dat drumul.</div>
<div style="text-align: justify;">
Altă dată, tot într-o iarnă, în fața aceluiași Cornel, am ales să fug. Am fugit cît m-au ținut picioarele pînă cînd nu am mai putut să îmi mai ridic picioarele din zăpadă. Senzația aceea de neputință în care picioarele nu te mai ascultă și nu le mai poți scoate din zăpadă trebuie să o fi păstrat mult timp. Istovit și resemnat, am capitulat fără să mai pot riposta aproape deloc.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În fața vlăjganului acesta filantrop care împărțea inele de aur trecătorilor am ales să stau, să crîșnesc din dinți și să privesc. Nu am sărit să ajut, nu am ripostat, nu am fugit. Am stat.</div>
<div style="text-align: justify;">
Într-un ultim efort de convingere, vlăjganul a făcut un gest de curtoazie grotesc, aplecîndu-se și sărutîndu-i mîna doamnei. Poate că lupta era deja cîștigată și doamna consfințise deja să facă tîrgul, cert e că doar cîteva momente mai tîrziu a scos o bancnotă de 20 de euro din portofel. Prețul pentru a-și recăpăta libertatea de a continua drumul liniștită.</div>
<div style="text-align: justify;">
Si-a luat satisfăcut recompensa nu înainte de a mai încerca încă o tentativă de extorcare, arătînd înspre portofel cu o atitudine umilă în care se putea citi pe buzele lui - "nu îmi mai dați și mie încă 20?". Nu i-a mai dat și scena a luat sfîrșit cu cîteva plecăciuni de mulțumire, după care el și-a continuat drumul către clientul următor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Frustrat și vinovat de lașitatea mea, într-un efort de a mă reabilita, încerc să o prind din drum pe acea doamnă ca să îi explic că am fost martorul tăcut al scenei și că totul este o escrocherie ieftină. Imi repet în gînd un mic discurs și ajung la cuvîntul escrocherie....oare arnaque e de genul feminin....<i>une arna</i><i>que</i>?....<i>un </i><i>arnaque</i> sună atît de rău. Imi grăbesc pașii și ajung la doar doi metri de ea. </div>
<div style="text-align: justify;">
Mă gîndeam, oare ce își spune în aceste momente, cred că retrăiește fiecare moment petrecut în compania detestabilă a acelui tînăr dubios care gesticula excesiv. </div>
<div style="text-align: justify;">
- Și ce accent ciudat avea....auzi la el să îndrăznească să îmi pupe mîna...bine că am scăpat. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Găsesc de cuviință să nu îi întrerup șirul gîndurilor. Si-apoi, chiar dacă nu gesticulez atît de abundent, mă gîndesc că încă o scenă în compania unui alt tînăr, bărbos de data asta, poate la fel de dubios, e deja prea mult pentru o singură zi.</div>
<div style="text-align: justify;">
La semafor traversez înspre Grand Palais în timp ce doamna își continuă drumul înainte.</div>
<div style="text-align: justify;">
Imi pare rău, dar eu așa am fost învățat. Imi pare atît de rău.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe Chanzélizé, un cîine cerșetor cu o privire duioasă stă întins pe o pătură lîngă cutia milei.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ce a mai rămas din noi...poate că dragostea față de animale. Proprietarul cîinelui stă puțin mai spate. Poate că e același ca cel de <a href="http://liviu-vacariu.blogspot.fr/2013/01/nu-va-lasati-inselati-inselati-va.html" target="_blank">data trecută</a>.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După un scurt popas în Jardin des Tuileries, traversez pasarela Solférino către muzeul Orsay. O țigancă cu mersul grăbit se apleacă să ridice ceva de pe jos în fața unui cuplu de turiști americani. Alte trei țigănci stau pe o bancă și urmăresc atente modul de operare. Probabil că urmează un stagiu de pregătire. Ajuns de partea cealaltă a pasarelei, o altă țigancă face aceleași manevre. Sînt peste tot.</div>
<div style="text-align: justify;">
E începutul lui februarie, sezonul turistic încă nu a început. Pregăririle surpriză sînt in toi. </div>
<div style="text-align: justify;">
Paris - noul Eldorado.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
“I walk down the street.<br />
There is a deep hole in the sidewalk<br />
I fall in.<br />
I am lost... I am helpless.<br />
It isn't my fault.<br />
It takes forever to find a way out.<br />
<br /></div>
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">I walk down the same street.</span></span><br />
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">There is a deep hole in the sidewalk.</span></span><br />
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">I pretend I don't see it.</span></span><br />
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">I fall in again.</span></span><br />
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">I can't believe I am in the same place.</span></span><br />
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">But, it isn't my fault.</span></span><br />
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">It still takes me a long time to get out.</span></span><br />
<br />
<div class="quoteText">
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">I walk down the same street.</span></span><span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;"> </span></span></div>
<div class="quoteText">
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">There is a deep hole in the sidewalk.</span></span></div>
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">I see it is there.</span></span><br />
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">I still fall in. It's a habit.</span></span><br />
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">My eyes are open.</span></span><br />
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">I know where I am.</span></span><br />
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">It is my fault. I get out immediately.</span></span><br />
<br />
<div class="quoteText">
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">walk down the same street.</span></span><span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;"> </span></span></div>
<div class="quoteText">
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">There is a deep hole in the sidewalk.</span></span></div>
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">I walk around it.</span></span><br />
<h1 class="quoteText">
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">I walk down another street.” </span></span></h1>
<h1 class="quoteText">
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">Portia Nelson, There<span style="font-size: small;">'s a Hole i<span style="font-size: small;">n <span style="font-size: small;">My Sidewalk : The Romance of Self<span style="font-size: small;">-Discovery</span></span></span></span></span></span></span> </h1>
<div class="quoteText">
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;">
<span style="font-size: small;">Data viitoare voi <span style="font-size: small;">merge pe o<span style="font-size: small;"> <span style="font-size: small;">altă strad<span style="font-size: small;">ă. </span></span></span></span></span></span></span></div>
<div class="quoteText">
<span style="font-weight: normal;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">O stradă fără gr<span style="font-size: small;">opi, fără mizerii umane pe jos, <span style="font-size: small;">o</span> stradă care să nu îmi st<span style="font-size: small;">îrneasc<span style="font-size: small;">ă procese de con<span style="font-size: small;">științ<span style="font-size: small;">ă</span> <span style="font-size: small;">și de auto-cunoa<span style="font-size: small;">ștere d<span style="font-size: small;">ureroase<span style="font-size: small;">.</span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: #0000ee;"><span style="color: black;"> </span> </span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></div>
Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-10207102916821512142013-01-20T15:16:00.001+01:002013-01-20T15:30:52.491+01:00Nu va lasati inselati, inselati-va singuri din cind in cind<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mergeam grabit catre ambasada din Paris cu rucsacul plin de acte si mintea ocupata cu tot felul de griji.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ma pregatesc sa trec o straduta de pe linga podul Alma si astept
linistit la semafor. La un moment dat vad cu coada ochiului pe cineva in
spatele meu ca se apleaca si ridica ceva de pe jos. Pentru o fractiune
de secunda am crezut ca a gasit o moneda, dar respectivul mai face doi
pasi si cind ajunge in dreptul meu imi arata cu o mina foarte mirata o
"frumusete" de ghiul aurit urias.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Bravo, bien vu! ii zic pe un ton prietenesc, politicos-frantuzesc,
dar in gindul meu ma gindeam... fir-ai al dracu' de maimutoi urit, nu
puteam sa fiu eu maimutoiul care sa il fi gasit primul.</div>
<div style="text-align: justify;">
Individul se uita la ghiul insistent si apoi imi spune imediat:</div>
<div style="text-align: justify;">
- C'est gravé, aratindu-mi cu degetul o gravura indescifrabila.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Ah oui, quelle chance monsieur, spunindu-mi drept completare, Ia uite ma maimutoiul, mai e si din aur veritabil.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Toata conversatia asta nu cred sa fi durat mai mult de 20-30 secunde,
dupa care m-am indreptat cu privirea spre semafor sa imi vad de drum.
Nu imi place sa stau de vorba cu strainii.O meteahna mai veche de a mea din copilarie - Ai grija sa nu vorbesti cu strainii pe strada si daca te intreaba ceva sa le spui ca nu stii si sa iti vezi de treaba ta!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dau sa traversez strada sa imi vad de treaba mea si vad ca tipul imi intinde mina in care
tinea ghiulul si incearca sa imi comunice prin semne ca vrea sa mi-l
dea. Ii spun ca "No, merci monsieur" dar vad ca insista fara sa adauge niciun
cuvint.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Oare vrea sa mi-l faca cadou? Asta e nebun?</div>
<div style="text-align: justify;">
Parca era un maimutoi care nu stia sa vorbeasca si care incerca sa imi dea o banana. Asa, ca de la maimutoi la maimutoi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Atunci apuc sa-l cintaresc putin din priviri, ii observ geaca de
piele neagra cu capse, pantalonii negri, pantofii negri, subrezi si il
privesc in ochi. Avea tenul masliniu, ochi negri, era tras la fata, ceva
in trasaturile lui mi-l facea familiar.</div>
<div style="text-align: justify;">
Apuc sa mai dau inca un "No, merci" facind un mic gest de refuz cu mina si traversez.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
- Cum dracu nu am vazut ditamai ghiulul mare cit o zi de post. Si mai
am si o impresie buna despre mine ca observ lucruri si ca am o vedere
buna. Daca dadeam cu piciorul de inel, cred ca m-as fi impiedicat si as
fi cazut in nas. Atit de mare era. Oare e posibil sa fi fost o ....</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ma iau repede cu alte ginduri care stateau la coada in minte si imi
spun ca abia astept sa ajung acasa sa ii povestesc lui M. ce cadou as fi
putut sa-i fac. L-as fi vindut si as fi putut cumpara zeci de kg de
macarons de ei.</div>
<div style="text-align: justify;">
La ambasada totul a mers foarte repede pentru ca nu s-a putut rezolva
nimic, asa ca am zis sa fac o plimbare pe Chanzélizé. De la ambasada ma
plimb putin prin parcul Champs de Mars, trec pe sub Turn, apoi
traversez de partea cealalata a Senei spre Trocadéro. Ma plimb
de-alungul Senei, ajung in Piata Alma, traversez podul Alma si imi
continui drumul pe malul Senei. </div>
<div style="text-align: justify;">
La un moment dat, un individ mic
de statura si indesat venind din sens opus se apleaca la doi metri in
fata mea si ridica un obiect de jos. Urmaresc involuntar cu privirea
miscarea miinii lui si vad cum ridica un obiect auriu si apoi il aud cum
exclama zgomotos spre mine -Musiu, ha ha ha!</div>
<div style="text-align: justify;">
Imi intorc capul si
ma uit la el si vad cum flutura un ghiul in aer. Acelasi model de ghiul. Nu spune nimic, doar
gesticuleaza. Acelasi tip de imbracaminte, geaca neagra cu capse,
pantaloni negri, nu apuc sa ii vad pantofii. Acelasi ten inchis la
culoare.</div>
<div style="text-align: justify;">
Zimbesc si imi vad de treaba mea.</div>
<div style="text-align: justify;">
E clar, pe viitor trebuie sa evit zona asta pariziana, pe aici umbla maimutoii cu ghiuluri de aur in coada.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Tot
restul drumului reiau fiecare cadru in parte, revad cele doua scenarii.
Pas cu pas. Ma gindesc ca am profilul perfect al unei victime si ca
barba neglijenta cu care incerc sa imi camuflez naivitatea nu are niciun
efect. </div>
<div style="text-align: justify;">
Abia astept sa ma maturizez. Asta e dorinta mea pentru urmatorii 10 (zece) ani.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cred
ca maimutoii astia, la cite incercari de a insela fac in fiecare zi,
stiu sa citeasca anumite semne de feblete in privire, in miscari. </div>
<div style="text-align: justify;">
Oare isi aleg victimele aleatoriu, oare pe ce criterii se bazeaza in preselectia prazii? Oare ce anume din felul meu de a merge, din trasaturile mele i-au facut sa creada ca sint o victima potentiala?</div>
<div style="text-align: justify;">
Oare cum gindeste un escroc?<br />
In acelasi timp, pentru ca aceasta stratagema sa functioneze trebuie ca victima sa poata insela la rindu-i. Tirgul e ca in schimbul inelului in aur masiv care ar trebui sa valoreze citeva sute bune de euro, victima sa fie de acord sa ii dea in schimb doar citeva zeci de euro, poate o suta. Ceea ce inseamna ca victima sa consimteasca la trocul inechitabil, sa fie partasa la actul de inselare, sa insele la rindu-i.<br />
Pe scurt, vinatul sa devina vinator. <br />
Daca ar fi avut o discutie civilizata i-as fi sugerat respectivului sa vinda inelul la un magazin specializat, ca tot s-a dezvoltat piata de vinzare a obiectelor din metale pretioase pe criza asta.<br />
Am un profil de vinat dar nu si cel de vinator. Nu m-am incadrat in targetul lor.</div>
<div style="text-align: justify;">
Trebuie sa fie o meserie grea, nu cred ca e usor sa inseli un barbat si sa ii vinzi tinichele vopsite.</div>
<div style="text-align: justify;">
Macar au avut demnitatea sa incerce sa insele un barbat. Oare incearca aceeasi schema si cu femei, cu un inel pe masura lor?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu am nici o dovada ca ar fi fost romani, e evident si pentru un maimutoi ca nu erau francezi.Cel de-al doilea escroc a spus un singur cuvint si citeva onomatopee.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Musiu, ha ha ha!</div>
<div style="text-align: justify;">
Personal
mi se pare ca pronuntia corecta a cuvintului Monsieur este una grea.
Transcrierea fonetica a pronuntiei cuvintului este /mə.sjø/. Nu este una
usoara. Un francez isi da seama ca esti strain
imediat dupa ce ai terminat de pronuntat Bonjour. Iar Bonjour e simplu
de dat. Simplu ca buna ziua.<br />
Daca raminea doar la onomatopee, nu si-ar fi tradat originile est-europene atit de repede si ar fi putut stabili un prim contact cu clientul. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru un moment mi-a fost mila de ei. Pentru ca i-am simtit romani? Tigani, dar totusi romani. </div>
<div style="text-align: justify;">
Interminabila polemica.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ce ciudat, cit de <strike>slab</strike> tolerant sint. </div>
<div style="text-align: justify;">
Vorbind cu M. despre asta, mi-a spus ca a citit pe internet despre genul asta de scamatorii ieftine. Nu este o stire. </div>
<div style="text-align: justify;">
In
timp isi vor rafina metodele, se vor imbraca mai bine, vor pronunta
Bonjour si Monsieur cu un accent frantuzesc aproape perfect, vor face o
minima conversatie in franceza sau engleza cu clientii lor ca sa ii asigure de bunele lor intentii. In timp vor fi mai
convingatori si afacerea va deveni mai rentabila.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aproape
de final, sfatos cum mi-e felul, va sfatuiesc sa va feriti de maimutoi.
Locul lor este dupa gratii, la gradina zoologica de escroci. Personal,
eu i-as trimite intr-un loc mult mai sinistru, mult mai subversiv. </div>
<div style="text-align: justify;">
La
munca.</div>
<div style="text-align: justify;">
Vorba aia, la munca, nu la intins mina si vindut tinichele gasite accidental prin buzunar.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe Chanzélizé, un barbat fara adapost tinea un ciine in brate. </div>
<div style="text-align: justify;">
Ciinele
era acoperit cu o patura si statea cuminte in bratele lui. Doua
pancarte si o cutie a milei completau scena. Drept decor, oameni grabiti
cu sacose pline de cumparaturi la reducere, defilind satisfacuti pe un bulevard celebru. </div>
<div style="text-align: justify;">
M-am gindit atunci
ca mi-ar fi placut sa il rog sa ii fac o fotografie si sa il platesc
pentru serviciul asta. Sa ii dau banii in mina si nu in cutia milei.
Pentru ca da, m-a emotionat si mi-a fost mila de ei. Omul si ciinele nu erau doar lipiti unul de celalalt, <b>erau impreuna</b>, se incalzeau unul de celalalt.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dar eu nu fac lucruri din astea, ca eu nu vorbesc cu oamenii pe strada si nu fac fapte bune decit in gind.<br />
Omul fara adapost tinea in brate un ciine stiind ca animalul este sansa lui de a nu fi ridicat. <br />
Afectiunea om-ciine era insa una veritabila, nu am niciun dubiu asupra lucrului acesta. Complicitatea celor doi in fata legilor frantuzesti care interzic sa lasi un animal fara stapin nu ma intereseaza.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Oare oamenii astia au avut de ales cu adevarat vreodata in viata? Oare cite sanse de a alege li s-au acordat?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Diferenta
dintre escrocii venali de pe linga podul Alma care iti inseala privirea
si increderea si care vor sa te pacaleasca cu orice pret si escrocii sentimentali
care cersesc boem pe bulevard, e uriasa.</div>
<div style="text-align: justify;">
Primii incearca sa te insele ei insisi, ceilalti te seduc si te lasa sa te inseli singur.</div>
<div style="text-align: justify;">
Si
e ciudat ce nevoie avem uneori sa ne oprim din alergat si sa ne lasam
sedusi si inselati singuri de o imagine, de o ipostaza, de un gind, de citeva cuvinte pe o pancarta,
de un om si un ciine imbratisindu-se cu caldura in vazul lumii. </div>
<div style="text-align: justify;">
Aproape ca nu avem de ales.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu va lasati inselati, lasati-va sedusi si inselati-va singuri din cind in cind!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Povestea asta e prima care nu contine o imagine sau videoclip. Ar fi trebuit sa aiba o imagine sentimentalista cu un om si un ciine care se incalzesc unul de celalalt pe un bulevard cunoscut, dar nu am avut aparatul foto la mine. Curajul de a incadra o astfel de scena si de a declansa nu cred sa le am vreodata.<br />
Ar fi putut fi prima mea <b>fotografie</b>. </div>
<div style="text-align: justify;">
Ma consolez cu ideea ca cele mai frumoase fotografii sint cele pe care nu le-am facut inca.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cele mai frumoase fotografii sint cele pe care le purtam mereu in gind, imprimate pe suportul emotional al filmului amintirilor. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-73707222363898242412012-12-23T02:01:00.000+01:002012-12-27T13:36:30.180+01:00Despre începutul unei noi lumi. In trei.<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sîntem făcuți din începuturi și
sfîrșituri, avem scris asta în codul nostru genetic. Universul însuși e
făcut dintr-un început și își are scris sfîrșitul în codul lui genetic.</div>
<div style="text-align: justify;">
Citisem undeva, odată - "Relaxează-te, Universului nu îi pasă de tine!".</div>
<div style="text-align: justify;">
Si-atunci m-am relaxat.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă ar fi fost înțelepți, mayașii ar fi trebuit să scrie lucrul acesta evident în calendarul lor în loc să facă previziuni despre viitor și mai ales despre sfîrșitul viitorului. Poate ar fi trăit mai mult și mai bine dacă ar fi urmat o astfel de cale, relaxantă.</div>
<br />
În ceea ce ne privește, mayașii au avut dreptate. Sfîrșitul lumii a fost pe 21 Decembrie 2012.<br />
<div style="text-align: justify;">
Pentru noi a fost sfîrșitul unei lumi pentru că ziua imediat următoare, 22 Decembrie 2012, a fost începutul unei noi lumi.</div>
<div style="text-align: justify;">
E începutul unei lumi în 3, e începutul unei lumi despre care simțim că nu știm nimic, dar despre care o să învățăm în fiecare zi puțin cîte puțin.</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgq7nzsL7-TPVQ8YMuLfW3KROwRSug79wGOdM8F_l-N0j0dFfXrpnXRgo9MFssISYswl6barzvxmJcbaSSmUIJUMUNlcVacQByhs6DTFly7toawOGrAg9D6YrL6Qit-lyZVXpbCs1Pa3Vh5/s1600/cadou.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="408" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgq7nzsL7-TPVQ8YMuLfW3KROwRSug79wGOdM8F_l-N0j0dFfXrpnXRgo9MFssISYswl6barzvxmJcbaSSmUIJUMUNlcVacQByhs6DTFly7toawOGrAg9D6YrL6Qit-lyZVXpbCs1Pa3Vh5/s640/cadou.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Micul nostru mini-Univers</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
E începutul unui mini-Univers. Al nostru și al celor apropiați, din mini-Universurile învecinate.</div>
<div style="text-align: justify;">
Singurul lucru care îl face special și relevant în momentul de față este faptul că este al nostru. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Privind spre viitor nu pot să fac nici o previziune, nici măcar despre mini-Universul nostru mic. Pînă acum m-am uitat în urmă și am văzut cît e de greu să faci previziuni și interpretări corecte despre trecut.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu mai știu ce am făcut de sfîrșitul lumii dar știu ce am făcut în fiecare minut din prima zi din noul nostru început.</div>
<div style="text-align: justify;">
A fost cel mai frumos început din viața noastră, un început pe care îl doresc din tot sufletul tuturor celor care sînt dornici să înceapă o viață în 3.</div>
<div style="text-align: justify;">
Niciun efort nu trebuie considerat prea mare!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Il privesc si vreau să-i spun doar atît - Hai puiuț, liniștește-te, mini-Universul tău te iubește!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-58043316146519519102012-12-16T00:47:00.001+01:002012-12-16T00:47:35.632+01:00Viața la sat. Promisiuni boierești. <br />
<div style="text-align: justify;">
Frumusețea, liniștea și verdele naturii s-au născut la sat. Toate acestea au un preț, moneda de schimb este munca fizică.</div>
La oraș s-au mutat urîțenia, zgomotul și griul pereților de beton. Acesta e prețul pe care îl plătim pentru confort. <br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Imi era dor sa revăd locurile frumoase și liniștite unde am copilărit, dealurile domoale unde mergeam la cules de pojarniță, pădurea unde mergeam la cules de bureți, drumul de țară de la șosea pînă la casa bunicilor pe care-l parcurgeam pe jos. Cît de lung mi se mai părea atunci acest drum pe care îl străbăteam încet, la pas.<br />
La întoarcere aveam sacoșele pline de tot ce creștea pe lîngă casa bunicilor și mă grăbeam să nu pierd cursa de Talpa sau de Roman.</div>
<div style="text-align: justify;">
Da, păstrez amintiri idilice despre satul copilăriei mele deși viața la sat nu a fost întotdeauna doar lapte de vacă, ouă de casă și miere de albine. La sat am învățat ce înseamnă munca fizică, am învățat să prășesc, să întorc fînul cu furca, să îl adun, să dau cu grebla și să o ajut pe bunica la treburile de pe lîngă casă. Am învățat să muncesc după puterile mele, dar nu toți copiii din sat au avut șansa asta. </div>
<div style="text-align: justify;">
Despre viața grea de la sat nu pot să scriu nimic pentru că nu o cunosc. Din păcate, cei care sînt îndreptățiți să scrie despre asta sînt prea ocupați cu greutățile vieții de la sat și numai de scris nu le arde.</div>
<div style="text-align: justify;">
Scrisul este o activitate boierească, dacă munca la cîmp ar fi fost ușoară, ar fi fost demult luată de boieri.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru cineva care și-a petrecut doar vacanțele de vară și de iarnă la țară, viața la sat era<i> </i>o viață de boier.<br />
<br />
Cuvîntul acesta -<i>boier-</i> îl auzeam foarte des fiind un cuvînt adînc întipărit în conștiința țărănească.<br />
- Ehee, ești boier, ce-ți pasă ție!<br />
- Dacă vrei să trăieși boierește, pune mîna pe carte.<br />
- Ptiii, cîtă boierie măi frate, ia mai pune mîna și mai fă și tu ceva la casa asta că acuși vine bunicu de la cîmp și îți dă el ție boierie.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Ce mai face boierașul lui tata?<br />
<br />
Bunicul îmi povestea uneori despre cum era pe vremea boierilor, îmi povestea
despre boierul care avea casă în vîrful dealului. Acolo sus, în vîrful dealului, era vechea curte boierească, acolo
mergeau cîndva țăranii cu jalba în proțap, acolo mergeau să își rezolve
problemele, să își plătească dijma.<br />
Casa aceea boierească a devenit între timp depozit pentru cereale și poartă numele de - "La
curte".<br />
La sfîrșitul verii oamenii mergeau <i>La curte</i> ca să își primească partea lor din recolta de cereale.<br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ultima oara cînd m-am întors acasă, ca boierul, am regăsit în satul copilăriei mele această frumusețe și liniște care, spre deosebire de oraș, nu este prezervată în locuri îngrădite, special amenajate. La sat, frumusețea și liniștea sînt peste tot, cît poți cuprinde cu ochii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnegyHC0A_tV-2SkQnUo_jDxZUjNzxlDMnPgOFN_sQkLKXPIC5YhXO4kcYvD92ogVYFj1Q9CKbO9Ahyphenhyphene3AyPxAho63PhfLSPYi6DMhz9fkSfxJQyKs4G1M4Z76HZ3i5Gi2boOvE16qVNky/s1600/sat_Hirtop.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="404" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgnegyHC0A_tV-2SkQnUo_jDxZUjNzxlDMnPgOFN_sQkLKXPIC5YhXO4kcYvD92ogVYFj1Q9CKbO9Ahyphenhyphene3AyPxAho63PhfLSPYi6DMhz9fkSfxJQyKs4G1M4Z76HZ3i5Gi2boOvE16qVNky/s640/sat_Hirtop.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Satul copilăriei mele</div>
<br />
În fundal se poate distinge pe vîrful dealului o casă izolată care "veghează" asupra binelui satului.<br />
Acolo sus este <i>La curte.</i><br />
<br />
Ograda bunicilor a rămas aproape neschimbată, doar corcodușul bătrîn din fața casei și cel mai tînăr din grădina dinspre nuc au fost tăiați.<br />
<div style="text-align: justify;">
Corcodușul acela bătrîn din fața casei era înger și demon. Era înger păzitor pentru că mă urcam imediat în el atunci cînd făceam o boroboață și nu mă mai dădeam jos din el pînă cînd nu simțeam că se liniștesc puțin apele și că îmi sînt iertate păcatele. Era înger pentru că mă suiam în el și mă urcam apoi pe casă și sub adăpostul frunzișului lui des puteam să observ în liniște lumea din drum.</div>
<div style="text-align: justify;">
Era demon pentru că în fiecare vară făcea cîteva sute de zeci de mii de corcodușe care cădeau pe jos și pe care trebuia să le culeg zilnic și să le pun apoi într-un poloboc mare și gri, unde urmau să fermenteze ca să fie puse la țuică. Și acum, cînd văd corcodușe îmi revine în minte polobocul gri cu un miros pestilențial din care ieșeau mii de musculițe atunci cînd scoteam capacul. </div>
<div style="text-align: justify;">
Și ca și cînd asta nu ar fi fost suficient, mai aveam încă vreo 3 corcoduși în grădina dinspre pîrîu, care nu se lăsau nici ei mai prejos și făceau cîteva zeci de mii de corcodușe ce trebuiau strînse. </div>
<div style="text-align: justify;">
Cred că au trecut în jur de 20 de ani de cînd nu am mai mîncat corcodușe.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă aș fi primit un leu pentru fiecare corcodușă strivită pe care am cules-o, acum aș fi fost cu siguranță boier, undeva <i>La curte</i>, pe Coasta de Azur.</div>
<div style="text-align: justify;">
Acum că stau să mă gîndesc, aș fi avut o copilărie puțin mai fericită dacă în locul celor 5-6 corcoduși ar fi fost meri și peri. Și nici nu ar mai fi trebuit să fur mere și pere de prin grădinile oamenilor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyq5VwrYmyxMBqb_I7wBiBMir3LPWAjqCD89sakNkKTBNQp-VPTJifwOm_kK8eUppvzSIu-lhssMa65lN3uxgNvKXtTIF3xR8WDXvlb5XNrxQF9OclfvjGmf-B__lVdV2Uoi5lMrvvdvQG/s1600/curte.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyq5VwrYmyxMBqb_I7wBiBMir3LPWAjqCD89sakNkKTBNQp-VPTJifwOm_kK8eUppvzSIu-lhssMa65lN3uxgNvKXtTIF3xR8WDXvlb5XNrxQF9OclfvjGmf-B__lVdV2Uoi5lMrvvdvQG/s640/curte.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Ograda bunicilor</div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Intrarea în ogradă nu este păzită, cîinele de pază este în fapt un cățeluș de pluș mai docil decît o oaie. Cînd ne-a văzut, a început să dea puternic din coadă ridicînd tot praful din grădină. Aceasta este arma lui de apărare, așa își alertează stăpînul, ridicînd praful în aer 3 metri de-asupra casei.<br />
Nu a lătrat, doar a tușit puțin, probabil din cauza prafului. </div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsRP-6HM0o_WNowaNpsKGmYey5kD2b1XXT6LoWvBESsOeC95DzUR0dLr2h03_iz4nC6iZ8Si6pFm4KRMB0mskXou9d5DOn4pvVmheLQzZclbvItwtfRiZQ4ZYKDQ_tCYCgQ5QSSUjrOopI/s1600/caine.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsRP-6HM0o_WNowaNpsKGmYey5kD2b1XXT6LoWvBESsOeC95DzUR0dLr2h03_iz4nC6iZ8Si6pFm4KRMB0mskXou9d5DOn4pvVmheLQzZclbvItwtfRiZQ4ZYKDQ_tCYCgQ5QSSUjrOopI/s640/caine.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Atenție: cîine cuminte</div>
<br />
In spatele casei, în grădina de lîngă nucul cel bătrîn, stă trăsura bunicului.<br />
- Iți mai aduci aminte cînd te luam cu trăsura cu mine și mergeam cu poșta la Ghigoiești?<br />
- Da bunicule, îmi mai aduc aminte, îi spuneam.<br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiExx5vncVApHP2XD_3TSVx3luPFNjMQnv2kahVJHAgJ2sBvQxA1NEJ4DXiiWYcuT4H1KSbjuo9UxPIx08QGQQpMe-1XEcddj4et-QSklKXsllcfErC4wAPL67Wp-FoB0C_DJ-gYFOEc7kU/s1600/trasura1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="432" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiExx5vncVApHP2XD_3TSVx3luPFNjMQnv2kahVJHAgJ2sBvQxA1NEJ4DXiiWYcuT4H1KSbjuo9UxPIx08QGQQpMe-1XEcddj4et-QSklKXsllcfErC4wAPL67Wp-FoB0C_DJ-gYFOEc7kU/s640/trasura1.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Trăsură ruginită plină de amintiri prăfuite</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Peste amintirile de atunci s-a depus praful, dar îmi sînt suficiente cîteva minute de răscolit praful și de a da viață amintirilor.</div>
<div style="text-align: justify;">
Imi revin astfel în minte frînturi de imagini de cînd aveam 5-6 ani și mergeam cu trăsura cu bunicu, care era factor poștal.</div>
<div style="text-align: justify;">
Din cînd în cînd primeam de la oamenii pe la care treceam cîte o bucată de ciocolată sau o napolitană, un măr sau o pară. Ei își primeau pensiile, iar eu eram cel care primeam cîte o mică recompensă în schimb.<br />
Îmi aduc aminte de niște cireșe mari și cărnoase primite de la o doamnă în vîrstă din Ghigoiești. Au fost cele mai bune cireșe pe care le-am mîncat vreodată. Trebuie să fi fost niște cireșe făcute de un cireș bătrîn și înțelept, genul de cireș de legendă care trăiește două sute de ani și a cărui faimă depășește granițele satului.<br />
- Iți mai aduci aminte ce cireșe ultoane am mîncat la doamna .....<br />
- Da bunicule, îmi mai aduc aminte, îi spuneam.</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Peste trăsura bunicului s-a depus demult rugina. Din păcate, pentru a îndepărta rugina și pentru a da viață trăsurii sînt necesare mult mai mult decît cîteva minute de răscolit rugina.</div>
<div style="text-align: justify;">
Acum că privesc atent imaginea asta dureroasă, așa cum nu am mai privit-o niciodată pînă acum, <b>știu ce am de făcut.</b><br />
Bunicul și-a întreținut întreaga familie cu această trăsură.<b> </b>Mi-am promis că o să ajut să punem din nou pe roate trăsura bunicului.</div>
<br />
Cîteva case mai încolo, viața își continuă cursul ei natural.<br />
- Nenea, îmi faceți și mie o poză?<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWqNChswg2uIrZKAE6zR1B4UktzxZkqNxhBstGKFNLwZOJbRKGEuaQQ5MAM4tOrMTmI7vQlyGeS-2L6HNk-OmK2rppGBd9_QmxtbhMCWKoYfakMUu4ugNOz81W5-QmoKZjyFgwiLv786ZT/s1600/fetita_cu_ursuleti.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWqNChswg2uIrZKAE6zR1B4UktzxZkqNxhBstGKFNLwZOJbRKGEuaQQ5MAM4tOrMTmI7vQlyGeS-2L6HNk-OmK2rppGBd9_QmxtbhMCWKoYfakMUu4ugNOz81W5-QmoKZjyFgwiLv786ZT/s640/fetita_cu_ursuleti.jpg" width="484" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Fetița de pluș</div>
<br />
Mi-ar fi plăcut să fac o sută de poze. <br />
Eu nu știu să fac poze copiilor, dar abia aștept să învăț. <br />
<br />
- Nenea, ne faceți și nouă o poză împreună?<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDWCqJkzxSNLnUdB1TQtN1zF3wlaJFQL2zthsVwCxI4wxAimlTK81iLzzKhY3ArvJB7a7CEdc5Cn_zqlVHFErrWqDHyGcrANr9qjBwHXw-phZWNzSfe8QWaSSSxLTeDQfPvvHjU9kCoPN_/s1600/fetite_ursuleti.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDWCqJkzxSNLnUdB1TQtN1zF3wlaJFQL2zthsVwCxI4wxAimlTK81iLzzKhY3ArvJB7a7CEdc5Cn_zqlVHFErrWqDHyGcrANr9qjBwHXw-phZWNzSfe8QWaSSSxLTeDQfPvvHjU9kCoPN_/s640/fetite_ursuleti.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Fetițe de pluș</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ar fi trebuit să le întreb "-Ale cui sînteți voi măi?" și "-Cum vă cheamă?" și "-Cîți ani aveți?" și multe altele așa cum eram întrebat atunci cînd eram mic și mă plimbam pe ulițele satului.<br />
- Al cui ești tu măi?<br />
- Sînt a lui Neculai Vacaru. Poștașul.<br />
<br />
Eu nu știu să pun astfel de întrebări copiilor, dar abia aștept să învăț. </div>
<div style="text-align: justify;">
Nu am pus nici o întrebare.<br />
Nu doar răspunsurile, ci și unele întrebări se învață.<br />
Le-am promis că data viitoare o să le aduc pozele. <b>Știu ce am de făcut.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă recunoștința adusă bunicilor și promisiunile făcute copiilor mai au valoare, ar trebui să pun următoarele întrebări vara viitoare :</div>
<div style="text-align: justify;">
- Iți mai aduci aminte bunicule cînd mă luai cu trăsura cu matale și mergeam la Ghigoiești?</div>
<div style="text-align: justify;">
- Vă mai aduceți aminte că v-am făcut niște poze anul trecut și că v-am promis că vi le aduc?</div>
<br />
Bunicul, Dumnezeu să-l odihnească, nu o să poată să îmi răspundă, dar dacă ar putea ar spune "Să îți dea Dumnezeu sănătate" așa cum îmi spunea de fiecare dată cînd îi aduceam la cîmp apă rece de la fîntînă.<br />
Sînt sigur ca fetițele nu au uitat promisiunea, un copil nu uită niciodată o promisiune care i-a fost făcută.<br />
Pînă anul viitor cele două întrebări rămîn niște promisiuni retorice boierești.<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Uneori uităm că bunicii și copiii au atîtea răspunsuri bune de dat și primesc atît de puține întrebări.<br />
Știu ce am de făcut, am de onorat cîteva promisiuni boierești . <br />
Și să nu uit să o sun mîine pe bunica să o întreb ce mai face.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-62506952811692684932012-12-01T21:07:00.000+01:002012-12-01T21:18:07.167+01:00Doar un Bonjour să-ți mai spun<br />
<i>- Bonjour.</i><br />
<i>- Monsieur, vous avez un petit accent est-européen.</i><br />
<span style="font-size: x-small;"> (bine c<span style="font-size: x-small;">ă</span> e<span style="font-size: x-small;">ș</span>ti tu de<span style="font-size: x-small;">ș</span>tept, <span style="font-size: x-small;">î</span>mi zic, a<span style="font-size: x-small;">ș</span>a, ca pentru mine)</span><br />
<br />
Nici <i>"Bonjour"</i> nu pot să dau fără să nu-mi dau de gol originile mele est-europene moldovene.<br />
<div style="text-align: justify;">
Din momentul în care am intrat adormit pe ușa principală a spitalului și pînă cînd ies în fugă pe aceeași ușă, dau <i>"Bonjour"</i> în medie cam de patruzeci și patru de ori pe zi. Cinci zile pe săptămînă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dau politicos <i>"Bonjour"</i> tuturor celor ce poartă halat alb sau verde sau tuturor celor ce plimbă țanțoș un dosar important pe culoar. Pînă cînd să ajung la birou și să îmi trag puțin sufletul și să îmi încarc bateriile de <i>"Bonjour"</i>, deja am dat vreo șase-șapte bucăți. Iar ziua e lungă și nu a făcut decît să înceapă.</div>
<br />
In timp, am învățat să dau <i>Bonjour</i> cu accent pe <i>"r"</i>, sa vorrbesc grraseiat, frranțuzeste.<br />
<br />
<i>- Bonjourr.</i><br />
<i>- Monsieur, vous avez un petit accent...</i><br />
<br />
Oricum, e puțin mai bine așa. <br />
<br />
- <i>Țrrr</i>, sună telefonul ! Aici pînă și telefonul sună cu accent graseiat pe<i> r</i>.<br />
<i>- Service informatique, bonjour.</i><br />
<i>- Liviu, écoute, j'ai un problème avec l'imprimante... </i><br />
<span style="font-size: x-small;">(...merde, de unde <span style="font-size: x-small;">ș</span>tie c<span style="font-size: x-small;">ine <span style="font-size: x-small;">s<span style="font-size: x-small;">înt</span></span></span></span><span style="font-size: x-small;"><span style="font-size: x-small;">?! <span style="font-size: x-small;">î</span>mi zic, tot asa, ca pentru mine</span>)</span><br />
<br />
Disperat, ca să-i păcălesc, atunci cînd sună telefonul nu mai spun decît -<i> Oui</i>.<br />
<br />
<i>- Trrr!</i><br />
<i>- Oui.</i><br />
<i>- Aah....c'est bien le service informatique?</i><br />
<i>- Ouui..</i><br />
<i>- Ecoutez, j'ai un problème avec l'imprimante...</i><br />
<i>- Ouuui...</i><br />
<br />
Ultima oara cînd am fost la frizer, am fost forțat de împrejurare să deschid gura ca să explic că vreau un tuns simplu, repede și pierdut pe la spate. Și să nu care cumva să o apuce talentul artistic <i>sauvage</i> pe părul meu rar, că eu chem poliția.<br />
Nimic mai complicat.<br />
<br />
<i>- Aah, vous avez un très joli accent anglais, monsieur...</i> îmi spune politicoasă frizerița.<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
E incredibil cît de mult înseamnă o vorbă bună spusă cuiva aflat la ananghie. Dintr-o dată fața mea crispată și angoasată s-a luminat, sprîncenele mi s-au arcuit, colțurile gurii s-au îndepărtat unul de celălalt și în locul unde era înainte o privire speriată și o gură închisă ermetic, a apărut un chip vesel, aproape uman, pe care se scălda liniștit un..zîmbet laaarg.</div>
<br />
<i>- Est-ce que vous pouvez répéter s'il vous plait?</i><br />
<i>- Oui, donc je disais que je vais couper un petit peu ici et après...</i><br />
<i>- Non, non, non...avant ça.. </i><br />
<br />
I-am lăsat 4 euro bacșis ca un mare patron ce sînt și am plecat de acolo sărind în sus de bucurie de pe un picior pe altul. In România de 4 euro mă tund și îmi mai rămîne rest și de doi covrigi calzi. Dar no, frizura franțuzească cu cheltuială se ține.<br />
<i>La vie est belle avec un petit accent anglais.</i><br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Cînd eram mic, pentru că de acolo mi se trag toate, doamna profesoară de franceză I. din școala generală Nr. 3 îmi spunea <b>Liviuț</b> atunci cînd era în toane bune.</div>
<i>- <b>Liviuț</b>, qu'est-ce que t'as préparé pour aujourd'hui?</i><br />
<i>- Pour aujourd'hui j'ai préparé la leçon proprement_dite.</i><br />
<i>- Quelle est la leçon proprement_dite?</i><br />
<i>- La leçon proprement_dite est...</i><br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdSHFtrxrVScC8I-Mq7x_DX9rWk7eOWBs-sJ0hUwwamR_Y3aVOgDeD3yj2BlWCLtvpnoH2sfKrYoLsBGGCxVM3JXz2htBLF2hb0mRkR60-RAprRU_KPRa6URuoXXXQ2gzhiq9l78cymNYT/s1600/limba_franceza_web.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="390" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdSHFtrxrVScC8I-Mq7x_DX9rWk7eOWBs-sJ0hUwwamR_Y3aVOgDeD3yj2BlWCLtvpnoH2sfKrYoLsBGGCxVM3JXz2htBLF2hb0mRkR60-RAprRU_KPRa6URuoXXXQ2gzhiq9l78cymNYT/s640/limba_franceza_web.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Lecția propriu-zisă de limba franceză</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
Proprement_dite acesta era de fapt un singur cuvînt, era ca un fel de <i>Bonjour</i>. Il spuneam fără să stau prea mult pe gînduri, fără să îmi pun întrebări și nici nu cred că știam să-l scriu corect.<br />
<br />
Alintat cu <b>Liviuț</b>...ora de franceză, una din orele "cele mai interminabile" din toată școala generală, curgea repede ca <i>Bistrița cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul.</i><br />
I-am urît întotdeauna pe profesorii care îmi spuneau Vacàriu, cu accent pe a doua silabă, că cică așa era corect, academic, deontologic și educativ. Eu nu vroiam să mă cheme așa cum era deontologic, eu vroiam să mă cheme așa cum mă chema mama acasă atunci cînd începea Dallas-ul.<br />
Ciudat, nu am știut niciodată care era numele ei mic.<br />
Profesorii din scoala generala nu aveau prenume și doar cei mai buni dintre noi aveau prenume. Cei ca mine, care îngroșau rîndurile mediocrității aveau doar nume de familie. Cu accent pe a doua silabă.<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Doamna profesoară de franceză era înaltă, slabă, cu părul lung, negru, lins si cărare pe mijloc, fața ovală și ochii negri ca doi tăciuni, tenul gălbui-închis și purta niște ochelari mari cu ramă neagră.</div>
<div style="text-align: justify;">
Venea îmbrăcată de fiecare dată într-o fustă lungă, de culoare închisă, de parcă era într-un doliu continuu. </div>
Avea degetele lungi, osoase și îmi dădea impresia că nu se farda niciodată.<br />
Era o sperietoare de copii, era Cruella Deville iar noi eram cei 31 dalmațieni.<br />
<div style="text-align: justify;">
Nimeni nu scoatea nici un accent fără voia ei, nimeni nu mișca în front fără ordinul ei prealabil, florile de pe pervaz își închideau petalele atunci cînd intra pe ușă, soarele se ascundea după perdea iar bureții tremurau ca un jeleu atunci cînd punea mîna pe ei.</div>
<div style="text-align: justify;">
Da, era singura profesoară care își ștergea tabla, deși mai mereu se găseau băieți galanți și inimoși gata oricînd să sprinteze să o șteargă în locul ei, chiar cu prețul riscului de a rămîne la tablă și de a fi ascultați. Pentru că mai avea obiceiul ăsta sadic.</div>
Niciun efort și niciun risc nu erau prea mari pentru a-i intra în grații.<br />
<div style="text-align: justify;">
Atunci cînd un băiat naiv se îndrepta cu avînt să o ajute să șteargă tabla, se întorcea și îi arunca o privire care îngheța sîngele în vine unui rînd întreg de bănci. Si asta nu era nimic, privirea asta îndrăcită se înăsprea de zece ori atunci cînd o fată îndrăznea să se ridice din bancă pentru a face același gest.</div>
Pîna la noi ordine, fetele rămîneau întotdeauna la locul lor.<br />
<br />
Si cu toate astea, îi iertam orice exces și orice exigență pentru că, din cînd în cînd, găsea bunătatea să îmi spună - <b>Liviuț</b>.<br />
<div style="text-align: justify;">
Imi spunea Liviuț pentru că eram firav și sensibil, iar de la Liviuț la Liviuța nu mai era decît un pas, că oricum eram rușinos ca o fată mare. Si mai aveam și părul lung.</div>
<div style="text-align: justify;">
In spatele imaginii de doamnă de fier simțeam că se ascunde o față umană, un suflet cald, dar eram prea mic și nepriceput ca să pot reda în cuvinte ceea ce simțeam.</div>
Si mai era ceva. <br />
Acum că încerc să dau timpul înapoi și să resimt emoțiile de atunci, realizez că unul din motivele pentru care o îndrăgeam era faptul că era mai blîndă cu noi, băieții și mult mai dură cu fetele.<br />
<br />
Da, doamna de fier discrimina în funcție de lungimea părului, eufemistic vorbind.<br />
<div style="text-align: justify;">
Nu accepta uniforma cu fustiță scurtă, părul lung, lăsat liber, fără să fie prins în panglică. In fapt, daca nu aveau panglica, fetele puteau la fel de bine să se tragă singure de o ureche și să iasa din clasa de bună voie, pentru că oricum ar fi fost trimise acasă după panglică.</div>
<div style="text-align: justify;">
Eram pur și simplu fascinat de forfota din clasă înaintea orei de franceză, toate fetele vorbeau, gesticulau, se agitau, se aranjau între ele trăgîndu-și fusta de la uniformă după nivelul genunchiului, strîngîndu-și părul sub panglică, verificînd să nu aibă urme de ojă pe unghii, sau, vai<i> mon Dieu</i>, urme de machiaj.</div>
<div style="text-align: justify;">
Colega mea de banca mă întreba agitată înainte de oră:</div>
<div style="text-align: justify;">
- Cum îmi stă părul?</div>
<div style="text-align: justify;">
- Mmm, e strîns bine.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu, nu m-a întrebat niciodată dacă îi stătea bine fusta și mai bine că nu a făcut-o că aș fi explodat pe loc de rușine.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Ora de franceză era un spectacol la care aveam bilete gratuite în antepenultima bancă din rîndul din mijloc, de două ori pe săptămînă, lunea și miercurea, un spectacol pe care nu l-aș fi ratat nici pentru o oră de sport.<br />
<div style="text-align: justify;">
Da, îmi plăcea că era dură cu fetele, savuram fiecare supliciu la care le supunea, rîdeam mulțumit la fiecare cuvînt franțuzesc dur pe care îl adresa fetelor, chicoteam la fiecare corecție verbală aplicată, eram satisfăcut de fiecare notă mai mică pe care le-o dădea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Atunci cînd cineva greșea, avea obiceiul să întrebe ironic :</div>
<div style="text-align: justify;">
- Ți-a trecut un glooonț ....prin cap?... ducînd sugestiv degetul arătător în dreptul tîmplei. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Era singurul profesor care ne discrimina pozitiv pe noi, băieții. Noi eram mereu ciuca bătăilor și a notelor mici iar ea reușea să îndrepte puțin lucrurile. Si ce bine mai era!</div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Liberté, égalité, garçonité !</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Si-apoi mai avea o vorbă, o vorbă doar pentru noi, băieții, o vorbă pe care eu nu o înțelegeam și pe care o repeta mereu atunci cînd eram deja în ultimul an de scoală generală. </div>
<div style="text-align: justify;">
Inainte de a începe lecția ne spunea că putem veni la ea să îi spunem că nu ne-am învățat lecția pentru că sîntem îndrăgostiți. <b> </b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Aceasta era singura scuză pe care o accepta.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Uneori, atunci cînd ne împleticeam limba în verbele neregulate de grupa a treia, ne întreba dacă nu cumva sîntem îndragostiți.</div>
<div style="text-align: justify;">
- Liviuț, ești îndrăgostit? <i>T'es amoureux ?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Nici nu știam cum se scrie cuvîntul asta franțuzesc, probabil că tulburat de întrebarea asta intimă aș fi pus un accent foarte, foarte grav pe undeva.</div>
<div style="text-align: justify;">
Si oricum, decît să recunosc, mai bine aș fi repetat anul din cauza unei corigențe la franceză.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ce joc perfid juca Cruella cu inimile noastre inocente, știa foarte bine că niciunul dintre noi nu ar fi recunoscut nici în ruptul capului așa ceva. Am fi preferat să fim pedepsiți să învățăm toate conjugările verbelor de la sfîrșitul manualului decît să recunoaștem o asemenea ofensă rușinoasă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Eram condamnați să mințim și să ne auzim sentința eliberatoare: <i> </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i> - Quatre.</i> Stai jos.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Mi-ar plăcea să îi pun o întrebare naivă care să o trimită cu cincizeci de ani în urmă, atunci cînd era și ea elevă, ca noi, și aș ruga-o să îmi povestească experiențele ei din copilărie. Si, cine știe, poate că și dînsei tot de acolo i s-ar fi tras toate.<br />
<div style="text-align: justify;">
Satisfacția mea privind micile favoruri acordate băieților în detrimentul fetelor precum și complexele mele de atunci îmi apar în altă lumină, acum că înțeleg anumite lucruri.</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Am învățat limba franceză ca pe o poezie, fără să îi înțeleg corect regulile. Doamna profesoara I. avea uneori obiceiul să ne pună să învățăm pe de rost toată lecția. Cuvînt cu cuvînt. Ca pe o poezie. Ca pe tabelul lui Mendeleev.<br />
Iar apoi ne punea să închidem cărțile și începea să ne asculte de la rîndul întîi de la fereastră și ne întrerupea brusc în mijlocul propoziției pentru a continua apoi cu cel din spate și tot așa. Recitam lecțiile de franceză ca pe o poezie de Baudelaire și cînd era să vorbim, vorbeam limba franceză fluent....ca o moară stricată prin care curge un rîu secat.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dacă o comisie din exterior ne-ar fi ascultat cu ce intonație recitam lecția și cît de frumos sunau accentele grave, circumflexe și mai ales cele ascuțite din gîturile noastre de viitori francofili, ar fi putut jura că asistă la o lecție de limba maternă într-o școală din <i>troisième arrondissement de Paris</i>.</div>
<div style="text-align: justify;">
Iar noi, dragii de noi, imediat ce se termina <i>la leçon proprement dite</i>, abia știam să încropim o conversație pe o temă la liberă alegere. Ne rupeam gîtul în conjugările verbelor avoir și être, în <i>le plus que parfait</i>, în accentele fără noimă care te scoteau din minți și, în general, în toate capcanele limbii franceze.</div>
<div style="text-align: justify;">
Aveam impresia că limba franceză a fost inventată de niște vînători războinici care au pus peste tot capcane fonetice și gramaticale pentru ca niciun elev est-european să nu le poată desluși vreodată regulile pe deplin.</div>
<div style="text-align: justify;">
Dar, bat în lemn și scuip în sîn, se putea și mult mai rău, e suficient să ridic acum privirea pe hartă, puțin mai sus, mai la nord și să descopăr minele lingvistice antipersonal îndreptate împotriva latinității, puse acum multe sute de ani de triburile barbare vikinge și germanice.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pe lîngă masacrul și genocidul fonetic nordic, scandinav și german deopotrivă, limba franceză e o simplă bătaie gramaticală la fund.</div>
<br />
Si, uite cum se-ntoarce roata peste 20 de ani.<br />
<div style="text-align: justify;">
Acum îmi doresc să fi fost și mai dură cu noi și să ne fi pus să mîncăm mai abitir conjugări și pronunții corecte pe pîine, să mă fi învățat să<i> </i>pronunț<i> "Service informatique, bonjour</i>" fără să știe cel de la celălalt capăt al firului că sînt tipul ăla cu <i>un petit accent est-européen.</i></div>
<div style="text-align: justify;">
Si, dacă s-ar putea, să fi continuat să mă strige din cînd în cînd Liviuț, așa cum nici măcar mama nu mă chema atunci cînd începea Dallas-ul.<i> </i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
Ii mulțumesc doamnei profesoare de franceză I. pentru toate emoțiile și transpirațiile prin care am trecut, pentru toate emoțiile la care am fost părtaș privindu-mi colegele de suferință, pentru toate regulile de bună purtare și de bun simț pe care ni le-a dat, pentru toate lecțiile de franceză pe care ni le-a predat.</div>
<div style="text-align: justify;">
Si, nu în ultimul rînd, pentru faptul că ne-a avut la suflet mai mult pe noi, băieții. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>Chapeau bas, madame le professeur!</i></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Revin la <i>Bonjour-urile</i> mele de zi cu zi și la problemele pe care le am cu politețurile și cu fasoanele franțuzești. Acesta este doar vîrful icebergului, asta e încă o fandoseală sentimentalistă de-a mea, un prilej de a mă cufunda din nou într-o lume a amintirilor, o lume care îmi este dragă și pe care încerc să o redescopăr și să o înțeleg înainte de a nu fi prea tîrziu.</div>
<div style="text-align: justify;">
Problema mea nu este accentul est-european cu care pronunț cuvintele, nici greșelile gramaticale pe care le fac și nici accentele pe care le pun după bunul meu simț artistic.</div>
<div style="text-align: justify;">
Problema, ca mai mereu, se află undeva la un nivel mult mai profund și de fiecare dată cînd încerc să explic francezilor care e de fapt problema mea de fond și încep prin <i>-Oui, mais</i>... îmi dau seama că nu o să pot niciodată să le explic toate astea.</div>
<div style="text-align: justify;">
Abia pot sa îmi explic mie și iubitei mele ceea ce simt... emoții, amintiri.<br />
<br />
Si-apoi cine mai are astăzi timpul și răbdarea să mai asculte povești despre amintiri și despre emoții.<br />
Cîți sînt cei care își mai permit luxul să piardă timpul cu astfel de fleacuri melancolice, utopice, acum cînd lumea trebuie salvată, cînd totul pare că se duce de rîpă, cînd trebuie acționat ferm și eficient.<br />
Da, sînt un om foarte norocos că îmi permit acest lux și trebuie să conștientizez asta în fiecare zi. Pentru că nu toți au șansa asta și chiar dacă am dreptul meu ipohondric de a mă plînge, măcar să o fac cu demnitate.<br />
Vorba unui prieten:<br />
- Vacariule, iar te plîngi mă?<br />
Măcar el pune accentul pe a treia silabă, așa cum îmi place.<br />
<br />
Dar despre problemele mele reale de integrare, mai mult sau mai puțin ipohondrice, că despre asta este vorba în
fond, cred că e mai bine să scriu cu ocazia unei alte amintiri. <br />
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cel mai simplu mod de a nu spune nimic este de a da <i>Bonjour</i> cu un accent franțuzesc perfect. Poate că e bine să le spun oamenilor ceea ce vor să audă și ceea ce sînt pregătiți să înțeleagă.<br />
<b> - Hai bonjour!</b></div>
Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-61854061408712512232012-11-29T01:42:00.000+01:002012-11-29T01:52:48.433+01:00Piatra Neamt. Primul respir. Prima rasarire. Primele cuvinte. Singurele amintiri.<br />
150 de secunde miraculoase la Piatra Neamt. Nu e nimic miraculos in ele, este doar un oras pe care noi il vedem frumos. Pentru ca-i al nostru.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/hFvwuUoi03w?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Unul din comentariile care au strins cele mai multe aprecieri apartine unui pietrean plecat cu treburi pe alte meleaguri. Ca si mine.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Intr-un moment de nostalgie creatoare, inspirat de cele 150 de secunde miraculoase, pietreanul se destainuie, citez : </div>
<div style="text-align: justify;">
"offff...orasul
meu minunat! aici am facut primul respir,aici am vazut prima
rasarire,primul apus,aici am simtit prima picatura de ploaie,prima raza
de soare...cate amintiri... te am in gand in fiecare clipa si nu o sa
te uit niciodata! sa stii ca nu te-am parasit,si intr-o zi o sa ma
intorc! PIATRA NEAMT TE IUBESC!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sensibil la genul asta
de amintiri si comentarii, amintiri pe care le
cultiv, in secret, cu mare grija, imi dau seama ca odata cu
trecerea timpului amintirile limbii romane incep sa ma lase si, incet,
incet, voi calca inevitabil pe urmele lui. Asta daca nu am inceput sa calc deja.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Stiu
din surse sigure ca amintirile punctuatiei limbii romane incep sa ma
lase. Nu-i mare paguba, imi zic, oricum le puneam dupa urechea dreapta,
dupa bunul meu plac. </div>
<div style="text-align: justify;">
Amintirile diacriticelor ma lasa si ele.
La fel, nu-i mare paguba, si-apoi am o scuza destul de buna, nu mai am
loc de diacritice pe tastatura din cauza accentelor frantuzesti. Pe
care, tot asa, le pun dupa aceeasi ureche, ca nu par sa aiba vreo
regula. Ba dimpotriva.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In timp o sa ma lase acordurile, timpurile
verbelor, diatezele, sintaxa si toate cite mai erau. La
fel, nu-i mare paguba, nu am fost niciodata vreun priceput al gramaticii
limbii romane, ci mai degraba un mediocru notoriu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ceea ce o sa fie grav insa, va fi momentul in care o sa ma lase amintirile cuvintelor. Stiu ca amintirile dor, am invatat asta pe propria mea piele.</div>
<div style="text-align: justify;">
Imi
sint suficiente 10 minute cu mine singur ca sa ma podideasca amintirile
si sa incep sa scriu genul ala de comentariu plin de naivitati
inlacrimate, dureri nostalgice, promisiuni desarte si iubire platonica.</div>
<div style="text-align: justify;">
Sint nostalgic si melancolic la cap si nu pot sa rezist amintirilor din copilarie.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu imi inchipuiam insa ca si amintirile cuvintelor ar putea sa ma
doara. Ma gindesc cu groaza ca intr-o buna zi o sa inceapa sa ma doara
amintirile cuvintelor uitate si o sa incep sa ma tavalesc pe jos de durerea rasaririi, plingind incontinuu pina cind o sa mi taie respirul.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>"aici am facut primul respir, aici am vazut prima rasarire"</b>. </div>
<div style="text-align: justify;">
S u b l i m. Su b l i m i n a l. S u b t i l. S u b t e x t u a l. S u b c o n s t i e n t.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ceea ce cred ca vrea de fapt sa spuna este : aici am facut, aici primul, aici respir, aici am vazut, aici prima, aici rasar, aici rasare, aici rasarire. Aici totul. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Prima
rasarire de soare. Apusul este masculin si pentru mentinerea
echilibrului rasarirea trebuie sa fie feminina. <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Yin_%C8%99i_Yang">Yin si Yang</a> in varianta
filozofiei romanesti, fortele primordiale si complementare. </div>
<div style="text-align: justify;">
In filozofia chinezeasca Yin este elementul intunecat, feminin si corespunde noptii.</div>
<div style="text-align: justify;">
Yang este elementul luminos, masculin si corespunde zilei.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu am stiut niciodata care e El si care e Ea din Yin si Yang si oricum nu are nici o importanta. </div>
<div style="text-align: justify;">
Si chinezii la fel, nu stiu care e Yin si Yang din El si Ea. </div>
<div style="text-align: justify;">
De ce ar avea importanta genul unui substantiv, al unui cuvint?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ele, cuvintele. </div>
<div style="text-align: justify;">
- Ce este intr-un cuvint?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ana are mere.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ele fac cafele. </div>
<div style="text-align: justify;">
Astea sint propozitiile care mi-au marcat copilaria. </div>
<div style="text-align: justify;">
- Oare o sa le uit si pe astea?</div>
<div style="text-align: justify;">
"Ele fac cafele" citit de la coada la cap arata ca ele fac tot cafele. Si tot asa.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cind
tovarasa invatoare I. ne-a invatat propozitia asta in clasa intii,
mi-am zis ca scoala trebuie sa fie cel mai frumos loc de facut cafele
din lumea asta. In plus, tovarasa noastra invatatoare mirosea de fiecare
data a cafea dupa ce se intoarcea din cancelarie dupa Recreatia Mare.
Mereu ma gindeam ca acolo, in cancelarie, locul unde nu am calcat decit o
singura data in viata mea de elev (atunci cind am fost de serviciu pe scoala), acolo
deci, invatatoarele faceau cafele.</div>
<div style="text-align: justify;">
Mai tirziu, aceeasi
invatatoare ne-a invatat cum sa luam bataie daca nu scriam frumos
cuvintele, daca nu intelegeam bine cuvintele si virgulele si partile de
propozitie si toate celelalte. </div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Si atunci am renuntat la cuvinte si am
inceput sa detest cafeaua.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Jocul de cuvinte pe care ni-l aratase se transformase intr-o bataie de cuvinte, intr-o bataie de joc. Si acum mi-e frica sa nu gresesc cuvinte, si acum stau cu dexonline.ro deschis ca sa caut conjugari si forme de plural și cîte și mai cîți. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Comentariul
pietreanului, in aparenta, nu este despre cuvinte, este despre stari,
despre tot felul de stari care nu au nici o legatura cu cuvintele. Este
un comentariu neslefuit, scris dintr-o bucata, fara sa aiba dexonline.ro deschis in
fata, fara sa aiba frica de cuvinte nepotrivite. </div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru mine amintirile sint simple iar comentariul respectiv este ipocrit pentru ca descrie amintiri false, inchipuite, prefabricate.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Amintirile nu au nici o legatura cu picaturile de ploaie, cu
primele raze de soare, primul apus, primul respir si prima rasarire.
Amintirile nu sint facute din astfel de stari filozofice
primordiale si complementare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Amintirile mele apar
atunci cind aud cuvintele ele si cafele intr-un interval scurt de timp
si apoi ma gindesc imediat ca "ele fac cafele" si apoi parcurg in minte
propozitia de la coada la cap ca sa redescoper un lucru pe care l-am
invatat cu mult timp in urma si care intre timp a devenit amintire.</div>
<div style="text-align: justify;">
Amintirile mele sint despre oameni, despre
imagini familiare si familiale, despre gusturi, despre jocuri, despre
cuvinte, despre trecut, despre stari si despre toate sinesteziile dintre
ele.</div>
<div style="text-align: justify;">
Amintirile mele nu sint despre primul respir, ci despre primele momente care mi-au taiat respiratia.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Da,
la Piatra Neamt am respirat prima oara, acolo am vazut primul rasarit
si acolo am invatat primele cuvinte. Si tot acolo imi sint toate
amintirile.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Poate ca sint cam dur cu amintirile
celorlalti, poate ar trebui sa continui sa imi cultiv in liniste
propriile amintiri si sa las celorlalti dreptul la propriile lor
cuvinte si amintiri.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0F4aI1z5EeXbyNWeERJHXjt6KkDlYCPGtyU88Gqriss74RCENbsY04oHx30W58JbCKLxGDrgx0flsegT3McNhHujtNbODOr6rhGEr3qzcqnzHe7M8DfDBYisAb8AozN03a2a4gEgDzLEm/s1600/pietricica_web.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="412" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg0F4aI1z5EeXbyNWeERJHXjt6KkDlYCPGtyU88Gqriss74RCENbsY04oHx30W58JbCKLxGDrgx0flsegT3McNhHujtNbODOr6rhGEr3qzcqnzHe7M8DfDBYisAb8AozN03a2a4gEgDzLEm/s640/pietricica_web.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Pietricica</div>
<div style="text-align: justify;">
Pietricica. </div>
<div style="text-align: justify;">
- Ce este intr-un cuvint?</div>
<div style="text-align: justify;">
- O amintire.</div>
Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-9513260582921274942012-09-30T02:04:00.000+02:002012-09-30T02:10:14.712+02:00Parapante pe aripile Rinului. Fotografii de pe mal.<br />
<div style="text-align: justify;">
In apropierea orașului Boppard, pe Valea Superioară a Rinului Mijlociu, Rinul se arcuiește într-o buclă ce încercuiește dealurile domoale de pe malul său drept, dînd impresia formării unei insule.</div>
<div style="text-align: justify;">
Aceasta buclă poartă numele de Bopparder Hamm, este cea mai vastă zonă viticolă de pe Valea Rinului Mijlociu și este una dintre cele mai pitorești zone de pe Valea Rinului.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZpKyKq9mMXahEC3YZg2F3vWeDHCVA4uIzIIFCqAnoLj-ccqYonZ79_DRNScf-MekGkHgUWk6GERa8Wnk5JUX6ALMAc2s_00S5xvhqzOUcPG43FsH2cNRuPZfa0gn_bCZtiaYDx0L-z9jH/s1600/valea_rinului1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZpKyKq9mMXahEC3YZg2F3vWeDHCVA4uIzIIFCqAnoLj-ccqYonZ79_DRNScf-MekGkHgUWk6GERa8Wnk5JUX6ALMAc2s_00S5xvhqzOUcPG43FsH2cNRuPZfa0gn_bCZtiaYDx0L-z9jH/s640/valea_rinului1.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Bopparder Hamm - vedere spre "insula" de pe malul drept al Rinului</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Cîteva sute de metri mai departe, liniile pantelor dealurilor intersectează silueta sinuoasă a fluviului, tăind-o în patru părți, creînd astfel impresia unui lanț de patru lacuri. Locul acesta poartă numele de Vierseenblick - Panorama celor patru lacuri.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2_xG_VtSDyLzyEMD0TVfqyGb8zPaJXjDqaetKUxHWFLdkhvAg4azqbRrWJGk6vxwtDT84Dv0_hbVE8XB0cMujbgHNf_l3Y_4gO-6N33YgbMlNROeHXHJwWhaYb26Utpiemt1e4UEAK5Sg/s1600/valea_rinului7.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2_xG_VtSDyLzyEMD0TVfqyGb8zPaJXjDqaetKUxHWFLdkhvAg4azqbRrWJGk6vxwtDT84Dv0_hbVE8XB0cMujbgHNf_l3Y_4gO-6N33YgbMlNROeHXHJwWhaYb26Utpiemt1e4UEAK5Sg/s640/valea_rinului7.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Vierseenblick - Panorama celor patru lacuri</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
De pe vîrful dealului Hunsrück, parte integrantă a buclei Bopparder Hamm, se poate vedea în dreapta panorama orașului Boppard.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggD7fiAiM92y8tZbcQojkZAdGouKqHNdJMFwOFSiPq2hXg5IQE0WlRrfOgRRFyoWcmqVpNaXH2lVQspME0l_juGFNtDs2J0nMFblo7WhgzXPGIJ9C0mytqxF95rk5c6LXT5OtGNDlSxguD/s1600/valea_rinului9.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggD7fiAiM92y8tZbcQojkZAdGouKqHNdJMFwOFSiPq2hXg5IQE0WlRrfOgRRFyoWcmqVpNaXH2lVQspME0l_juGFNtDs2J0nMFblo7WhgzXPGIJ9C0mytqxF95rk5c6LXT5OtGNDlSxguD/s640/valea_rinului9.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Panorama orașului Boppard</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aflat la aproximativ 400m altitudine, vîrful acestui deal constituie locul de decolare pentru pasionații de parapantă din această zonă.</div>
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiz2c45NprVp-DC18GwQpyxjsNwc6nU5bPxWM1KuOqOwCAGwohYe9T_ZToUYohNlg97s-OPIpQ3XzaWCj4ZQhqnYzZllLxtSH9OfhBKeWKN2I50diZ31cE4h5RlbRjgOfOp5ouDXHvw4_X0/s1600/valea_rinului2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiz2c45NprVp-DC18GwQpyxjsNwc6nU5bPxWM1KuOqOwCAGwohYe9T_ZToUYohNlg97s-OPIpQ3XzaWCj4ZQhqnYzZllLxtSH9OfhBKeWKN2I50diZ31cE4h5RlbRjgOfOp5ouDXHvw4_X0/s640/valea_rinului2.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Toate pînzele sus - I</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhssPsXPOZCiUmNRpkj1tWGrqENwD8wDXzxlYmZRVrCLGXSloIA3GildtZtD1iUkP9TID7tJ02DpfsExSKlOntiO17JHTBfBEm0pxrALgrD8folzwjVjIykg6dRJvTm2LnEikiHHRBmVxUG/s1600/valea_rinului3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhssPsXPOZCiUmNRpkj1tWGrqENwD8wDXzxlYmZRVrCLGXSloIA3GildtZtD1iUkP9TID7tJ02DpfsExSKlOntiO17JHTBfBEm0pxrALgrD8folzwjVjIykg6dRJvTm2LnEikiHHRBmVxUG/s640/valea_rinului3.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Toate pînzele sus - II</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCoeo_9psLdL58eVBERBPzB8zjPlbr0UJRiJJNIzgiKezDEfY7R-oWNIJks5CPFku2VDNkciZmZtgYYko6ji6ISJgFucBpRez6QKw9CqoIQrwdBx4wDpTMqrtKp1wOSlUqB8k8LZytq1jC/s1600/valea_rinului5.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCoeo_9psLdL58eVBERBPzB8zjPlbr0UJRiJJNIzgiKezDEfY7R-oWNIJks5CPFku2VDNkciZmZtgYYko6ji6ISJgFucBpRez6QKw9CqoIQrwdBx4wDpTMqrtKp1wOSlUqB8k8LZytq1jC/s640/valea_rinului5.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Toate pînzele sus - III<br />
</div>
Parapanta, ca și deltaplanul, trebuie să fie o experiență de a zbura mult mai profundă și mai apropiată de zborul natural decît celelalte forme de zbor.</div>
<div style="text-align: justify;">
A te lăsa purtat de curenții de aer, a fi în bătaia vîntului și a simți pe propia piele fiecare rafală, trebuie să fie o experiență extraordinară.</div>
<div style="text-align: justify;">
În ceea ce mă privește, judecînd după numărul de fire de păr alb de după, orice zbor cu avionul mă îmbătrînește cam cu vreo două luni. </div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru parapantiști, fiecare zbor cred că îi întinerește și nu m-ar mira ca la șaptezeci de ani, o parte din ei să mai zboare de-asupra Văii Rinului, în timp ce eu voi putea să mă aplec cu greu să-mi ridic proteza dentară de pe jos.</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
I-am privit pe parapantiști pregătindu-și cu meticulozitate parapantele, alegînd rafala de vînt propice care urma să-i ridice de la sol și apoi decolînd pe aripile Rinului. </div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1QmY8e_VghlWjkzrq_CqM97N3ODUHxU6AKva2RSkr7jJ7j1kbIYhuG6CaA_UtbhKiSSHx6E-Os3FdKAUUpXZ8Bg7kDOqVO5VJnhvHo5hTvI6gF4aEJfqkQjTThheOzpMLbsGMmr6ZShSZ/s1600/valea_rinului4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh1QmY8e_VghlWjkzrq_CqM97N3ODUHxU6AKva2RSkr7jJ7j1kbIYhuG6CaA_UtbhKiSSHx6E-Os3FdKAUUpXZ8Bg7kDOqVO5VJnhvHo5hTvI6gF4aEJfqkQjTThheOzpMLbsGMmr6ZShSZ/s640/valea_rinului4.jpg" width="424" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Pe aripile Rinului - I</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0yVWEAVVJla2WW0jXvVYRcCo2Gl6g_bY9p10TFYdwLcNKZWKDfgMe-15hatEt4Vosvk5-KhzYwrlmFCqwkSOJrZKfIK_3v1diyKi262401CyqF70wpa25NzeUD_QrzL9w_lmS6IbgS7ij/s1600/valea_rinului6.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0yVWEAVVJla2WW0jXvVYRcCo2Gl6g_bY9p10TFYdwLcNKZWKDfgMe-15hatEt4Vosvk5-KhzYwrlmFCqwkSOJrZKfIK_3v1diyKi262401CyqF70wpa25NzeUD_QrzL9w_lmS6IbgS7ij/s640/valea_rinului6.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Pe aripile Rinului - II</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMLAUl0DuYFX7Cb7kAov8y9YeFdrqTRQIxYVpTL_OqALRHqPy5NYcNKeWC9r6XAYXfznXDJURRPd0yjnMPj_0u_7RdVvZjZh_0R6XJ6K7zuI3nOZy9QdcGLtBt4rkSuZW0qXXnuY800sRI/s1600/valea_rinului8.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMLAUl0DuYFX7Cb7kAov8y9YeFdrqTRQIxYVpTL_OqALRHqPy5NYcNKeWC9r6XAYXfznXDJURRPd0yjnMPj_0u_7RdVvZjZh_0R6XJ6K7zuI3nOZy9QdcGLtBt4rkSuZW0qXXnuY800sRI/s640/valea_rinului8.jpg" width="640" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
Pe aripile Rinului - III</div>
<br />
Sînt sigur că de acolo de sus, din parapantă, Rinul și valea se văd altcumva, se văd într-un fel în care nu o le văd niciodată, indiferent de unghiul, poziția si lumina din care voi fotografia aceste locuri.<br />
Fotografiile de pe aripile Rinului trebuie să fie mult diferite de cele făcute de mine de pe malul lui.<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Si-apoi viața însăși se vede altfel de pe aripile Rinului pentru că genul ăsta de zbor trebuie să îți dea o senzație intensă de libertate pe care puține experiențe ți-o pot da.</div>
Parapanta este o stare de spirit, un mod de a vedea și a simți viața, o vibrație intensă și rapidă. Privită de pe mal, viața are un alt ritm, o altă intensitate, o altă vibrație.<br />
<br />
Văzută astfel, fotografia înseamnă să înțelegi modul cum vibrează lucrurile și oamenii din jur și să reușești să le surprinzi această vibrație.<br />
<br />Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-9081664282860098652012-09-23T21:32:00.000+02:002012-09-23T21:32:08.345+02:00Vechiul Nokia - spărgătorul de nuci franțuzești<br />
<div style="text-align: justify;">
Cînd eram mic, pentru că de colo mi se trag toate, nucile românești se găseau în cei trei nuci bătrîni din curtea bunicilor și nu costau nimic. Acum nucile franțuzești se găsesc la Auchan sau Carrefour și costă 5,99 euro kg.</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Stiind cît de mult îmi plac nucile și cît de zgîrcit sînt atunci cînd văd cît de scumpe sînt unele lucruri care acasă se găsesc pe toate drumurile, M. îmi face o surpriză și îmi cumpără 1kg de nuci.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ajuns acasă și văzînd nucile în coș, apuc că scot un -Ooof, dar nu trebuiaaaa! și încep să caut repede ciocanul. În cîteva minute îmi dau seama că nu avem ciocan în casă neavînd dreptul să batem nici măcar un cui în pereții pe care i-am închiriat. Deschid sertarul cu scule și văd un set de șurubelnițe de precizie, de 2-3mm, pe care le-am cumpărat pentru a demonta laptopul atunci cînd am vărsat ciorbă pe el. De atunci m-am învățat minte să nu mai citesc niciodată știrile din România în timp ce mănînc felul întîi. A fost cea mai scumpă ciorbă de fasole pe care am mîncat-o vreodată, m-a costat un set de șurubelnițe și un laptop nou.</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Dezamăgit de cît de dotat este sertarul meu de scule, dau buzna în bucătărie știind că la capitolul ăsta stăm mult mai bine. Deschid sertarul din bucătărie și pun mîna pe polonic, cel mai mare obiect care mi-a sărit în ochi, dar nu apuc să dau mai mult de 3 lovituri. </div>
- Ce faci cu polonicul ăla?<br />
<br />
Spartul nucilor cu polonicul este o pedeapsă bună pe care o s-o dau data viitoare cînd mai jucăm cărți. Nu îl recomand decît celor cu o rezistență la durere ridicată.<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Rezistența la durere îmi aduce aminte că băieții cei mai virili din sat spărgeau nucile în podul palmei strivindu-le una de cealaltă, rîzînd apoi de noi, ăștia de la oraș, care nici măcar nu știam cum se ține o coasă în mînă.</div>
Băieții aceia aveau mîinile muncite de la sapă, furcă și coasă și ar fi putut la fel de bine să bată cuie în pereți cu ele.<br />
Imi privesc cu milă degetele <strike>de plastilină</strike> de artist și îmi dau seama că alături de ochi îmi sînt cel mai de preț bun al meu, fără ele nu aș putea să îmi fac munca de tastator.<br />
<div style="text-align: justify;">
Abandonez bucătăria și mă îndrept plin de speranță către dulapul de la intrare în căutarea unui pantof mai zdravăn. Cu ocazia asta constat că acum pantofii nu doar că sînt mai moi decît cei de altădată, dar cei mai sensibili din ei chiar respiră. De frică să nu le blochez căile respiratorii și să înceapă să tușească de la șocurile suferite și conștient de faptul că m-au costat o avere, îmi îndrept atenția către schiuri și apoi imediat către clăparii din dulapul de sus.</div>
<br />
Mă întind să îi iau și atunci simt în buzunarul de la pantaloni un obiect dur și plat.<br />
<div style="text-align: justify;">
Vechiul și bunul meu telefon Nokia, telefon robust, dintr-o bucată, care nu m-a lăsat niciodată la greu nici după ce a căzut pe scări de vreo 3 ori și nici după ce am călcat pe el cu clăparii, anul trecut. </div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtFE6yGWxeMbHbFuzsTZR8yZCntxTW6oWZAvAucd8ZtOQLiY2S7aIwTi3M1216Uol5KQMndh3_B9w3fmPV3gJPQiNzjlvyf07M2ifCyabWeQNIRjp5_iej6R0jxHd8LqC4tH5ZFYii5bgL/s1600/Nokia_rsz.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtFE6yGWxeMbHbFuzsTZR8yZCntxTW6oWZAvAucd8ZtOQLiY2S7aIwTi3M1216Uol5KQMndh3_B9w3fmPV3gJPQiNzjlvyf07M2ifCyabWeQNIRjp5_iej6R0jxHd8LqC4tH5ZFYii5bgL/s640/Nokia_rsz.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Vechiul Nucia - spărgătorul de nuci</div>
<br />
Vechiul Nucia și-a făcut și de data asta datoria și după ce am terminat de spart nucile am putut să-mi sun prietenii ca să mă laud cu performanțele telefonului.<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Ce-i drept, pe la 19:30 telefonul a sunat într-un mod foarte, foarte iritant. Era alarma de dimineață, fixată pentru 7:30. Probabil că de la atîtea bătăi la cap efectele secundare au început să-și facă simțită prezența și ceasul lui electronic intern s-a dereglat puțin.</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu încercați așa ceva acasă decît dacă aveți un Nokia mai vechi de 5 ani și nu vă deranjează să fiți sunat de două ori pe zi, la interval de 12 ore, ca să mergeți la serviciu.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Din ce am înțeles, noul iPhone 5, proaspăt lansat în tîrg, încă nu are o astfel de aplicație care permite spargerea unui kg de nuci în 5 minute.</div>
<div style="text-align: justify;">
La cît de zgîrcit sînt, îmi voi cumpăra un iPhone atunci cînd va costa cît un kg de nuci românești din curtea bunicilor și va avea cel puțin aceleași performanțe de spart nuci ca eternul meu Nokia.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-57404880537021580962012-07-22T23:45:00.001+02:002012-07-22T23:45:54.775+02:00Vacanță alb-albastră în Ellada. Suvenire și simțire.<br />
Revenit de două săptămîni din vacanță, două săptămîni în care a plouat în fiecare zi, privesc melancolic în urmă și încerc să mă încălzesc cu fotoamintiri, scriind cîteva rînduri naiv-emfatice.<br />
<br />
- Cum a fost în vacanță, cum v-ați simțit?<br />
<div style="text-align: justify;">
Cu toții plecăm în vacanță ca să simțim altceva. Apa, nisipul, verdele, liniștea, căldura. Vacanța înseamnă libertate și simțire.<br />
Orașul ne ține închiși între ziduri și nu mai simțim nimic. Bunicii mei au fost o singură dată în concediu, la băile Felix. Le-au placut mult apele termale, dar apoi nu le-a mai trebuit că au stat mai mult într-un spațiu închis, așa că au preferat să rămînă la sat, în cîmp deschis.<br />
<br />
Intrucît Grecia a devenit o destinație turistică obișnuită, ne-am hotărît ca anul acesta să mergem într-un loc mai deosebit pentru că am ținut mortiș să ne simțim deosebit de bine. </div>
Așadar, am ales Ellada. <br />
<div style="text-align: justify;">
Ellada este un nume melodios, călduros, foarte feminin spre deosebire de Grecia care este un nume ascuțit, greoi și rece. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Transpusă în culori, Ellada înseamnă alb-albastru. <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0vjcHQUqtlrqmEhBwg20J_jIxtdWboDwUzTfLtaGptPKzDqgXjPimuHdlVEG2IQQaix1C9ql2PnXDYCqWpLDDeR0xduDHbNgdUV8apaDRdc6y-OfV59SsTn6oDtw-EC4gOGUmruDZhIvq/s1600/ellada.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="418" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0vjcHQUqtlrqmEhBwg20J_jIxtdWboDwUzTfLtaGptPKzDqgXjPimuHdlVEG2IQQaix1C9ql2PnXDYCqWpLDDeR0xduDHbNgdUV8apaDRdc6y-OfV59SsTn6oDtw-EC4gOGUmruDZhIvq/s640/ellada.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<div style="color: cyan;">
<span style="color: #0b5394;">Ellada alb-albastră</span></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Locuim într-o comună din nordul Franței în care vara nu-i ca vara și în care vara aceasta, temperatura maximă a zilei nu a depășit niciodată temperatura minimă nocturnă la București.<br />
Să nu mă plîng prea tare, putea să fie și mai rău, putea să fie Belgia. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Norii și ploaia ne-au făcut să ne umplem repede bagajele cu toate cămășile cu mînecă scurtă din șifonier și să <strike>plecăm</strike> fugim în vacanță.<br />
Ca și bunicii mei, noi am plecat în vacanță la tratament. Un tratement pe bază de băi de soare, de nisip fin și de mare albastră.<br />
Ca să ne tratăm de toate zilele ploioase pe care le-am îndurat, am stat la soare în fiecare zi de dimineață pînă seara, cu o singură pauză de o ora pentru masă.<br />
La amiază nu am urcat în cameră ca să profităm de răcoare și de așternuturile albe și moi, așa ceva avînd și la noi în comună, din belșug. Am stat pitiți sub umbreluțe și ne-am încălzit la foc mic fiecare oscior, pe ambele părți.<br />
<br />
Tolănit pe șezlong sub o umbră deasă, cu simțul meu extraordinar pentru lucrurile absolut evidente, mi-am dat seamă că factorii politico-economici principali care au dus la situația grea în care se află Grecia trebuiau să fi fost aceeași care duceau la situația foarte bună în care mă aflam : Marea Mediterană, căldura și cerul mereu senin. Am avut această scurtă tresărire în momentul în care răsucindu-mă pe cealaltă parte am dat peste cîteva din pietrele de mare pe care le strînsesem. Mi-a fost atît de lene să mă ridic încît am preferat să rămîn cu ele înfipte între coaste și mi-am continuat indolent siesta ca și cînd nimic nu s-ar fi întîmplat.<br />
<b>Atunci cînd pur și simplu nu mai poți de bine, nu mai știi de fapt cît de rău stai.</b><br />
Salvarea grecilor nu poate veni decît din cer, și asta doar dacă se schimbă cumva sensul curenților de aer anticiclonici ca să le aducă mase de aer rece și timp ploios care crează condițiile propice unor producții record de bunuri și servicii la hectarul de birouri.<br />
<br />
Altfel, noi am dus-o bine, cu picioarele cînd în nisip, cînd în apă și cu gîndurile mereu undeva departe, duse de valuri.<br />
Si-apoi e interesant de văzut cum marea îți aduce înapoi gîndurile, la mal, după care le arunci iar cît vezi cu ochii, în larg. Si tot așa.<br />
Jocul acesta de-a gîndurile duse de valuri nu poți să-l joci mult timp, valurile te hipnotizează, pleoapele iți devin grele, mîinile și picioarele devin nisipoase și începi să te scurgi printre găurile extrem de fine ale țesăturii șezlongului, ca printr-o sită. <br />
Privești agale cum îți scapă nisipul printre degete, și abia atunci simți că viața este acolo și nu în altă parte, așa cum avem senzația din ce în ce mai des în restul timpului.</div>
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgv-iNSbrBwzp83NSrjaa-yNuRSqckOykaGFgVvJAyqhVoV9GePJnev11OwgSeUc8hStvqfh8YMwPs89FyOGGrb9QYwEqXyq_t2O0Ktz3RTlmIjZPNjIi-C0l8By9rch6JYPr44T74lLyWZ/s1600/degete_nisipoase.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgv-iNSbrBwzp83NSrjaa-yNuRSqckOykaGFgVvJAyqhVoV9GePJnev11OwgSeUc8hStvqfh8YMwPs89FyOGGrb9QYwEqXyq_t2O0Ktz3RTlmIjZPNjIi-C0l8By9rch6JYPr44T74lLyWZ/s640/degete_nisipoase.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Simțind nisipul<br />
<br />
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiohGFaL5pP9xC0sihHko3CIorGTltb_PT42n6LEZT-VRjU-TgRqbmVVfQj-OznvNef6ZQANZkxm1n6aZo_jMYuiOZ1UxGPx8J5hn4rYx8s_RnLKOVYhb8QjsMUN0UBo4KeSVQjjNEmB2p0/s1600/degete_apoase.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiohGFaL5pP9xC0sihHko3CIorGTltb_PT42n6LEZT-VRjU-TgRqbmVVfQj-OznvNef6ZQANZkxm1n6aZo_jMYuiOZ1UxGPx8J5hn4rYx8s_RnLKOVYhb8QjsMUN0UBo4KeSVQjjNEmB2p0/s640/degete_apoase.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Simțind apa</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Intr-un final, m-am ridicat, mi-am scos pietrele dintre coaste și am pornit agale spre cameră.</div>
<div style="text-align: justify;">
Momentul cel mai neplăcut a fost atunci cînd a trebuit să luăm pietrele șlefuite de mare și să le punem în geamantan.<br />
Văzusem cîndva o emisiune despre o mică insulă în formare undeva pe coasta bretonă și unul din cercetătorii acestei insule încerca să educe vizitatorii să nu ia pietre de acolo.<br />
Asta îmi aduce aminte de un motto foarte prețios la care revin mereu : <b>Take nothing but photos, leave nothing but footprints.</b><br />
Deși devin foarte scrufulos atunci cînd vine vorba de motto-uri și prințipuri, nu am putut să mă abțin, dar am avut grijă ca măcar să nu las nimic altceva în urmă. Si uite așa, în fiecare an, cîteva tone de pietre de mare și alte cîteva tone de scoici iau drumul locurilor unde vara nu-i ca vara. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Păstrăm într-un colț, pe o etajeră, suvenire de peste vacanțe, pietre de rîu, scoici, conuri de brad, ghinde, căsuțe, figurine, mori de vînt, bărcuțe și altele.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYIxXzoVwKDkgDLJoUqTCffoPF-p4vEbLrC4OVYLB2byUXAMXGPafjri9XXE3oh5g3Ww0kP1gcJEMVmJ555PK_37__JYDJ4y2u_ZbmhN0q-qunAMg9tKNEFB4hNLaQaYkB3Ig8X1dt-fMP/s1600/colt_amintiri.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="472" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYIxXzoVwKDkgDLJoUqTCffoPF-p4vEbLrC4OVYLB2byUXAMXGPafjri9XXE3oh5g3Ww0kP1gcJEMVmJ555PK_37__JYDJ4y2u_ZbmhN0q-qunAMg9tKNEFB4hNLaQaYkB3Ig8X1dt-fMP/s640/colt_amintiri.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Colțul cu suvenire. Pietre de mare.</div>
<br />
Odată cu trecerea anilor, cred că vom uita numele locurilor pe unde am fost și de unde exact am luat pietrele de rîu și de mare și celelalte lucruri.<br />
Nu o sa uităm niciodată oamenii cu care am fost, așa cum nu o sa uităm
niciodată cum ne-am simțit în această vacanță de vară elenă. Restul sunt
doar suvenire. <br />
Secretul unei vacanțe reușite rămîne acela de a merge cu oamenii care îți sunt dragi, oricare ar fi destinația.<br />
<br />
- Si deci, cum a fost în vacanță, cum v-ați simțit?<br />
- Ne-am simțit liberi, ne-am simțit cu toții mai apropiați unii de ceilalți și parcă mai apropiați de lucrurile care contează mult în viață.Ne-am simțit noi și ne-am simțit noi înșine.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Vă mulțumim tuturor pentru această vacanță alb-albastră în Ellada!Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-74845224334972176472012-06-19T00:58:00.000+02:002012-06-19T00:58:34.160+02:00Noptea luminilor - metamorfoza unui oraș pustiu<br />
<div style="text-align: justify;">
<a href="http://fr.wikipedia.org/wiki/Maubeuge">Maubeuge </a>este genul de oraș în care se întîmplă ceva doar <b>o singură dată pe an</b>. Anul acesta s-a întîmplat în perioada 30 Mai - 3 Iunie și a fost vorba, ca de fiecare dată de altfel, de festivalul Les Folies.</div>
<div style="text-align: justify;">
In cadrul festivalului au avut loc parade, concerte, spectacole în aer liber și s-au amenajat cîteva parcuri tematice, toate reunite în jurul unui element central - <b>lumina</b>, de unde și numele festivalului din acest an - Nuits des lumières.</div>
<br />
Punctul culminant al festivalului l-a constituit o proiecție de lumini pe
clădirea Porte de Mons, urmată apoi de un foc de artificii.<br />
<div style="text-align: justify;">
Această clădire este clasată monument istoric și este una dintre puținele care au supraviețuit incendiilor devastatoare din al doilea Război
Mondial ce au distrus aproape în totalitate centrul vechi, lăsînd în urmă un oraș schilodit, fără repere și fără conținut.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Proverbul "cine nu are bătrîni, să-și cumpere", aplicat unui oraș, devine simplu, "cine nu are un centru istoric, să-și facă". Un oraș fără centru istoric este un oraș al nimănui.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Istoria orașului de altădată se ascunde acum între zidurile de apărare ale sistemului de fortificații realizat de marele arhitect Vauban la sfîrșitul sec. al XVII-lea.</div>
<div style="text-align: justify;">
In spatele acestor fortificații se află clădirea Porte de Mons, parte integrantă a sistemului de apărare, ea însăși datînd din aceeași perioadă.</div>
<div style="text-align: justify;">
Piața din fața acestei clădiri poartă numele ilustrului său arhitect și este locul în care se desfășoară majoritatea evenimentelor importante ale orașului. </div>
<div style="text-align: justify;">
Deși orasul nu are un centru propriu-zis, Piața Vauban poate fi considerată piața centrală a orașului. Cu o istorie îngropată între zidurile unor fortificații impunătoare, mărturie a atacurilor continue la care a fost supus, aflat mereu pe scenele de luptă de la granița de Nord a Franței, Maubeuge a fost adesea un oraș de sacrificiu.</div>
<div style="text-align: justify;">
Acum este un oraș lipsit de farmec și lipsit de viață, fără puls, dovadă fiind piața care este mai mereu pustie.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjufHayti_V2JIWfTAqNQ3TglO63Td-V_QI1ljNC2a5GS4IftVaKvlrNo_9RafAl7lWkRCO2WLbYN4sQXtl9WVKdxwB0icFJXGjg0XuFwq5pnplGcLkC3o3J4Orrpt2sfpo2gUAHzpHOi-z/s1600/nuit-lumiere7.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjufHayti_V2JIWfTAqNQ3TglO63Td-V_QI1ljNC2a5GS4IftVaKvlrNo_9RafAl7lWkRCO2WLbYN4sQXtl9WVKdxwB0icFJXGjg0XuFwq5pnplGcLkC3o3J4Orrpt2sfpo2gUAHzpHOi-z/s640/nuit-lumiere7.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Porte de Mons. Piata Vauban. Pustiu.</div>
<br />
Francezii, politicoși cum le este felul, mai în glumă, mai în serios, spun despre Maubeuge că este un
oraș liniștit.<br />
Preiau acest discurs politicos și îl traduc liniștit mai departe. Pe românește, Maubeuge este un oraș pustiu. <br />
<br />
Festivalul Les Folies este deci singura dată pe an cînd orașul se animă, începe să vibreze și să-și recapete pulsul. <br />
Este momentul în care piețele și străzile orașului prind viată, sunet și culoare. Este momentul în care se pot vedea mai mult de 5 oameni pe același trotuar sau la aceeași terasă.<br />
<br />
Mi-a plăcut în mod deosebit proiecția de lumini care a metamorfozat clădirea Porte de Mons în diverse forme, transformîndu-se în final într-o poartă simbolică spre viitor. <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcYZfYGRDPV3xDZEjDWlTax44CAg7aTNU8hmbZDFBTKVQN3qX89ZCltQULIEjh4DoSIkr2XfpVMqUDyZaqXrccGOwq1qipmGamu_0LtZ6TKB4v70Ncny_gsgYc1HxYTbenUaeV9bFm8Hxf/s1600/nuit-lumiere1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgcYZfYGRDPV3xDZEjDWlTax44CAg7aTNU8hmbZDFBTKVQN3qX89ZCltQULIEjh4DoSIkr2XfpVMqUDyZaqXrccGOwq1qipmGamu_0LtZ6TKB4v70Ncny_gsgYc1HxYTbenUaeV9bFm8Hxf/s640/nuit-lumiere1.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Les Folies - Nuits des lumières</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhV7KR5z8C9dybRtwHy6co2LFHnndA1rsA8d-FwTTFxwQlNB6Y72i08qvLUr3_3Z_07SSGXjj7zA4XtnwfR-pNHhJPhUtOpwXgv4g5oKmTXyDP9jzWXiTypCpOqHuUE7V5Wr188skCFinrg/s1600/nuit-lumiere2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhV7KR5z8C9dybRtwHy6co2LFHnndA1rsA8d-FwTTFxwQlNB6Y72i08qvLUr3_3Z_07SSGXjj7zA4XtnwfR-pNHhJPhUtOpwXgv4g5oKmTXyDP9jzWXiTypCpOqHuUE7V5Wr188skCFinrg/s640/nuit-lumiere2.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Casa desenelor animate</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBZPd3kVmlE4Z43sEolm2utZUYXVsR9ey8zKCkxs3UPSaYP1HGS1LH1uOG61YrTl9pWOyG4sK2bFMR-9ZMcfv0Di52nd_JeIAtXDQbNMG6TDqoyiwPfXr8F7u2CqMtDHJeI_DyjrgAxBKX/s1600/nuit-lumiere3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="416" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBZPd3kVmlE4Z43sEolm2utZUYXVsR9ey8zKCkxs3UPSaYP1HGS1LH1uOG61YrTl9pWOyG4sK2bFMR-9ZMcfv0Di52nd_JeIAtXDQbNMG6TDqoyiwPfXr8F7u2CqMtDHJeI_DyjrgAxBKX/s640/nuit-lumiere3.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Casă tetrisificată</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCXQzJ0vLrt-imLfBYC3-yFAfQLMXf0K2hW1lvUkh9tW-ob4_p9SVspGppudPoS5C2GtvinUgRY0Up_kkrNBj6eJSQLSfeiR4k0KeRJ20UNvNMZj_PL95oxPJfnqK_ViALrjdSDMk4Ns-u/s1600/nuit-lumiere4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="416" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCXQzJ0vLrt-imLfBYC3-yFAfQLMXf0K2hW1lvUkh9tW-ob4_p9SVspGppudPoS5C2GtvinUgRY0Up_kkrNBj6eJSQLSfeiR4k0KeRJ20UNvNMZj_PL95oxPJfnqK_ViALrjdSDMk4Ns-u/s640/nuit-lumiere4.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Poartă în flăcări</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGM_iABF4Eiv9hsdJk_DbwolSUp0py5g02Xx2xs1w2vFlgzO6Lx5QYI0A8eg2eDn2XmLvqSALO4-PcA3-w-PGJV2JxrulhDyRvQxq7AIp0m5jXobN4no3_5-KcuOuE0QfTkfbAJnQtnd5D/s1600/nuit-lumiere5.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="418" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGM_iABF4Eiv9hsdJk_DbwolSUp0py5g02Xx2xs1w2vFlgzO6Lx5QYI0A8eg2eDn2XmLvqSALO4-PcA3-w-PGJV2JxrulhDyRvQxq7AIp0m5jXobN4no3_5-KcuOuE0QfTkfbAJnQtnd5D/s640/nuit-lumiere5.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Casa groazei</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJFuXqbRYD8dUA3RWQzsvDz63I0ztOa8C2H6Fp1RxKAY6RpoGQIMblboWnl3t8lGdCBVoAqdhJWm8tkGCHN_m1IG6d-qnUmGASvXlYR-IkUJZPS4ZhgzleJk2veQ8feIOoYb-EswyB726D/s1600/nuit-lumiere6.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="416" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJFuXqbRYD8dUA3RWQzsvDz63I0ztOa8C2H6Fp1RxKAY6RpoGQIMblboWnl3t8lGdCBVoAqdhJWm8tkGCHN_m1IG6d-qnUmGASvXlYR-IkUJZPS4ZhgzleJk2veQ8feIOoYb-EswyB726D/s640/nuit-lumiere6.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Ploaie de artificii<br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Focul a asediat din nou Porte de Mons, de data aceasta fiind doar un foc de artificii și nu focul incendiator din 1940 ale căror urmări se mai văd încă pe străzile și piețele pustiite ale orașului.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-OQjqv4VWmaFwmRyHlVffA9Pk9PQSU1ZGBZWWdOiDKwu3C-b5eHhRpDC__wdWC7tvlauZ6thp0VkNQRZKv7X1PTlUiyyBqkr6TFjDpKXOsYZnqUmZW65Hz4Lugx-sClIyHQTb8Pb8vsWQ/s1600/nuit-lumiere8.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-OQjqv4VWmaFwmRyHlVffA9Pk9PQSU1ZGBZWWdOiDKwu3C-b5eHhRpDC__wdWC7tvlauZ6thp0VkNQRZKv7X1PTlUiyyBqkr6TFjDpKXOsYZnqUmZW65Hz4Lugx-sClIyHQTb8Pb8vsWQ/s640/nuit-lumiere8.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Porte de Mons sub asediul unui foc continuu. De artificii.</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Focul este un element regenerator și poate că orașul va reuși să renască din propia cenușă. Viitorul lui sunt tinerii care aleg să rămînă aici.</div>
<div style="text-align: justify;">
Noi nu am făcut încă o alegere definitivă și continuăm să privim în fiecare zi Porte de Mons, Piața Vauban, <strike>Pustiul</strike>, Liniștea.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
</div>Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-67341733742812427492012-06-11T00:32:00.000+02:002012-06-11T00:34:32.706+02:00Vaca-domnului Vacariu<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-mnrIiuYRoH3jU6g927i_F3FP1ue6JcLAZNdPRSVzxPdGRHwrgzpuxcQUyAfo9ELFEfN5gSHPRTA00pwfaK_pxo5e-awZfGWmxK-K4-aal2yuUU6X4kIT_XYMUPsJ72uMWLBhbQRm4I8T/s1600/buburuza1-blog.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-mnrIiuYRoH3jU6g927i_F3FP1ue6JcLAZNdPRSVzxPdGRHwrgzpuxcQUyAfo9ELFEfN5gSHPRTA00pwfaK_pxo5e-awZfGWmxK-K4-aal2yuUU6X4kIT_XYMUPsJ72uMWLBhbQRm4I8T/s640/buburuza1-blog.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Mise en scène - vaca-domnului Vacariu</div>
<br />
Povestea imaginii este simplă. M-am aplecat să fotografiez margareta și am observat o buburuză alături, stînd pe pămînt. Am urcat-o pe un deget și apoi am lăsat-o să se așeze pe floare.<br />
Fotografia este deci o mică punere în scenă.<br />
Cum buburuzei i se mai spune și vaca-domnului, iar numele meu are origini "domnești", titlul are și el o poveste la fel de simplă.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-65032213296293952502012-05-10T02:10:00.000+02:002012-05-10T02:12:26.861+02:00O zi de pelerinaj la Keukenhof<br />
Paradisul este un loc pe Pamînt.<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Cuvîntul "paradis" provine din termenul persan <i>pairidaeza</i> (sursa :<span style="color: blue;"> </span><a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Persian_gardens" style="color: blue;">wikipedia</a>), care înseamnă "spațiu închis" și care desemna o grădină înconjurată de ziduri care să o protejeze de vînturile uscate și arzătoare ale deșertului. Imaginea paradisului este o imagine a fericirii așa cum și-o imaginau oamenii acelor locuri aride și era un loc plin de verdeață, de apă și de păsări. </div>
O oază plină de viață într-un ocean de nisip.<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
In timp, acest simbol al fericirii absolute a fost împrumutat și de alte civilizații și religii, iar Paradisul a evoluat și a fost suit treptat, treptat, în cer, unde a rămas pînă în zilele noastre.</div>
In timp ce filozofii acelor vremuri se chinuiau să găsească fericirea aici, pe Pămînt, luptîndu-se cu bucuriile iluzorii, frivole ale vieții, religia a rezolvat repede această problemă și a cocoțat fericirea eternă sus în cer ca să nu mai poată să ajungă nimeni la ea.<br />
<br />
Nefiind filozofi și mai degrabă frivoli, noi am găsit imaginea Paradisului într-un pliant în care scria simplu :<br />
Keukenhof - Le plus beau jardin printanier du monde.<br />
<div style="text-align: justify;">
Ceea ce ne-a convins să vizităm grădina de primăvară din <a href="http://www.keukenhof.nl/" style="color: blue;">Keukenhof</a> nu au fost cuvintele, ci imaginile care le însoțeau.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Imediat cum am intrat pe poarta grădinii ni s-a pus așa, din senin, un zîmbet laaarg pe chipurile noastre.<br />
De fapt, nu, mint, ca să fiu sincer, ni s-a pus așa, din senin, un zîmbet laaaaaarg pe chipurile noastre încît am pus repede mîna la gură să nu care cumva să ne vadă cineva.<br />
<br />
- Incredibil !<br />
- Incredibil !<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Apoi am luat mîna de la gură cînd am realizat că la fel de tare zîmbeau și cam la fel trebuiau să fi spus și celelalte sute de persoane care asistau pentru prima oară sau pentru a zecea oară la acest minunat spectacol floral de primăvară.</div>
<div style="text-align: justify;">
Keukenhof impresionează prin alternanța de frumusețe studiată și frumusețe naturală a aranjamentelor florale, prin diversitatea tematică a grădinilor, prin exploziile de culoare ale florilor, ale lalelelor în principal, prin combinațiile inedite de nuanțe, toate acompaniate de ciripitul încîntător al păsărilor.</div>
<div style="text-align: justify;">
Keukenhof este mai mult decît o grădină frumoasă de primăvară, este, poate, <b>unul din cele mai frumoase locuri de pelerinaj din lume</b>. Ceea ce mă face să cred lucrul acesta este faptul că toată lumea zîmbește laaaaaarg și toată lumea este fericită. </div>
<div style="text-align: justify;">
Am văzut zîmbind pînă și cîțiva fotografi încrîncenați care de obicei crîșneau din dinți și își încruntau fruntea de fiecare dată cînd se interpunea cineva în cadrul lor special ales și intens analizat în prealabil. Iar asta, e mare lucru.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am făcut cîteva sute de fotografii, una mai încrîncenată decît alta, iar mai jos sunt cîteva din cele mai îndîrjite, mai crîșnite din dinți și mai încruntate din frunte.</div>
<div style="text-align: justify;">
Sfatul meu este să nu vă luați după ele, că sunt făcute de un diletant, și să mergeți să vizitați această grădină în perioada aprilie-mai. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhz2QxSPY4Ex7ndk09on7GpmZddMXDNiWakMsRDIdDclThg-ZoBKxbj1hi7j6o-aJ_8_enr4dZBsxSbnDn3MDvK8jWZah8VhLpLhLW4cGddtsLHMDg6zO-PHolAyt-HGcgfQVBaFRaowLGq/s1600/keukenhof3.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhz2QxSPY4Ex7ndk09on7GpmZddMXDNiWakMsRDIdDclThg-ZoBKxbj1hi7j6o-aJ_8_enr4dZBsxSbnDn3MDvK8jWZah8VhLpLhLW4cGddtsLHMDg6zO-PHolAyt-HGcgfQVBaFRaowLGq/s640/keukenhof3.JPG" width="448" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Primăvară</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvA2d56XGXi3H43l43ZQ-bE6srN-987QnJEjB8L4uSUwErYlqpX8csTsD1DfhVib65Xjql4obtXj8FF69hdvan35FCpJ6KlQMrMeidqOGpfN6aTaBuVglK-lCzxA-S54d2SQHVslYafE96/s1600/keukenhof4.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="425" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvA2d56XGXi3H43l43ZQ-bE6srN-987QnJEjB8L4uSUwErYlqpX8csTsD1DfhVib65Xjql4obtXj8FF69hdvan35FCpJ6KlQMrMeidqOGpfN6aTaBuVglK-lCzxA-S54d2SQHVslYafE96/s640/keukenhof4.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Keukenhof</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglxe-0o3x0LVOMVjKuI1A1a5WPZJqLjdjNK7M8aRO252t9hQNQnmqE2YCR_qysW4UYkV-mdAwCNObox06iG4e33hE-0ikQ62k3rchdtpp95ZKGIt8LWn7S8_hl2Dg_ysHj6kd8GCNaEGON/s1600/keukenhof1.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="433" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglxe-0o3x0LVOMVjKuI1A1a5WPZJqLjdjNK7M8aRO252t9hQNQnmqE2YCR_qysW4UYkV-mdAwCNObox06iG4e33hE-0ikQ62k3rchdtpp95ZKGIt8LWn7S8_hl2Dg_ysHj6kd8GCNaEGON/s640/keukenhof1.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Floare curgătoare</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj01lj2FGgTnyRCXtOH1KdWg0tDg4tDAW-mOxlQDn3iqBcBLOZpn7HW5paQhJqhqW9XI1HN06KlfOJpUnxkgQ-MUBrdHI9X9rKFVHBismOFGC88717b3gVkcW9-ZK9CouHyAJPfdYFvgIkV/s1600/keukenhof2.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="429" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj01lj2FGgTnyRCXtOH1KdWg0tDg4tDAW-mOxlQDn3iqBcBLOZpn7HW5paQhJqhqW9XI1HN06KlfOJpUnxkgQ-MUBrdHI9X9rKFVHBismOFGC88717b3gVkcW9-ZK9CouHyAJPfdYFvgIkV/s640/keukenhof2.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Flori, fete și băieți</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHDIr4gnhx7HYT-TcI5fxwa7Q6yZmVo3PGy6nVTwmbBDt-Sebh4HagdFhYJZVSYnQlHWYakL9_qYGs_EOkIwUXrLs_XCDzsC7EMZfre3XTeVDh0xRtzxsUOx9K940z1SQaMH7eyU3iEOyC/s1600/keukenhof10.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHDIr4gnhx7HYT-TcI5fxwa7Q6yZmVo3PGy6nVTwmbBDt-Sebh4HagdFhYJZVSYnQlHWYakL9_qYGs_EOkIwUXrLs_XCDzsC7EMZfre3XTeVDh0xRtzxsUOx9K940z1SQaMH7eyU3iEOyC/s640/keukenhof10.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Lalele incandescente</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihS6nqwqrnDsbQ1cybBW1lOn59m6Dip-cdbMWITOOgpEeqqGqGOw7TUgg-YNexiyKRzJOTy5jfcqV0Oc99XLcFbZ01lcIcSXbYZJ-t8fxqBUJ7rIc9j-5Gvs1wWeqsH4pN4X2pAXielCw1/s1600/keukenhof6.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="462" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihS6nqwqrnDsbQ1cybBW1lOn59m6Dip-cdbMWITOOgpEeqqGqGOw7TUgg-YNexiyKRzJOTy5jfcqV0Oc99XLcFbZ01lcIcSXbYZJ-t8fxqBUJ7rIc9j-5Gvs1wWeqsH4pN4X2pAXielCw1/s640/keukenhof6.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Margaretă</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhL5vGEMzixQnwZW5iXRQRmVEDSCi70QtQPgzIy1j3pak3qAal3oUmLTgLLTBx9cL9aAc6z7B-_6nwwpVQljn4gn-9wEjm5UFYG5OS5na1mfKi9pNIwxKh6i_XReCa_ziTQ5U5qvmPc6za7/s1600/keukenhof7.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="490" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhL5vGEMzixQnwZW5iXRQRmVEDSCi70QtQPgzIy1j3pak3qAal3oUmLTgLLTBx9cL9aAc6z7B-_6nwwpVQljn4gn-9wEjm5UFYG5OS5na1mfKi9pNIwxKh6i_XReCa_ziTQ5U5qvmPc6za7/s640/keukenhof7.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Petaledelalele</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTKT_rcKBLDhkUoPCD0JNDZ55VHxscNliTBEmrQGhIMRIOFVafZrJyUhgUgJsukERyguXAEl3yVsUGvpO1VZ9wKVIeGfuBVMRWrYyp2dXUcXSiY3ni650BtJUsRwtDQqvzfb-MPV-oihc3/s1600/keukenhof8.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTKT_rcKBLDhkUoPCD0JNDZ55VHxscNliTBEmrQGhIMRIOFVafZrJyUhgUgJsukERyguXAEl3yVsUGvpO1VZ9wKVIeGfuBVMRWrYyp2dXUcXSiY3ni650BtJUsRwtDQqvzfb-MPV-oihc3/s640/keukenhof8.JPG" width="492" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Familie de lalele</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZTCnJPhHsNfQPzfmo0TmBP1ZWtxicEDWVxjSNF-0hVCmNLMpgXasjl6CR-KhQDPdAEqvluhJz1yPdBXgrDs7m13H26JDTjFF1EP0j3TaxSvjUBdTL-mVITUkz43AM95b76ZQlStSKvmSi/s1600/keukenhof9.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZTCnJPhHsNfQPzfmo0TmBP1ZWtxicEDWVxjSNF-0hVCmNLMpgXasjl6CR-KhQDPdAEqvluhJz1yPdBXgrDs7m13H26JDTjFF1EP0j3TaxSvjUBdTL-mVITUkz43AM95b76ZQlStSKvmSi/s640/keukenhof9.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Cîmp în flăcări</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6zqmPdu7ZJfw-K4QCYibMtBqUhyphenhyphenoeekf70cUeXDyVaZrk9wkGvMFWVqVoYawW-qdYU-GPFVvXoKmAn8Vfxbqj28iNiRVj02O4YO27o69Irb7rI5KYZSUa_QgGtskn7AgTOAWLFT4ZynEM/s1600/keukenhof5.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="425" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6zqmPdu7ZJfw-K4QCYibMtBqUhyphenhyphenoeekf70cUeXDyVaZrk9wkGvMFWVqVoYawW-qdYU-GPFVvXoKmAn8Vfxbqj28iNiRVj02O4YO27o69Irb7rI5KYZSUa_QgGtskn7AgTOAWLFT4ZynEM/s640/keukenhof5.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Lumină florală</div>
<br />
<a href="http://dexonline.ro/definitie/pelerinaj" style="color: blue;">Pelerinajul</a><span style="color: blue;"> </span>este o călătorie pe care credincioșii o fac într-un loc considerat sfînt.<br />
<div style="text-align: justify;">
După cugetări din ce în ce mai sforăitoare la ore din ce în ce mai tîrzii, încep să cred ca <b>singurul lucru rămas sfînt pe acest Pămînt este Natura și că singurele locuri de pelerinaj autentic sunt frumusețile naturale ale lumii.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
O zi de pelerinaj la Keukenhof ne-a fost suficient ca să înțelegem că Paradisul a rămas un loc pe Pămînt așa cum era acum cîteva mii de ani în urmă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Naiv, anacronic și utopic cum mi-e felul, cred în continuare că într-o zi, sinceritatea, tandrețea și naturelețea vor cuceri lumea. </div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru asta trebuie, poate, printre altele, să întindem luuung mîinile și să dăm jos fericirea de acolo sus unde a fost strîmb cocoțată și să o aducem cu picioarele pe Pămînt. Acolo unde e locul ei.</div>
<div style="text-align: justify;">
Și așa vom trăi cu toții fericiți pînă la adînci bătrîneți.</div>
<br />Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-29088345021918483102012-04-22T14:47:00.000+02:002012-04-22T15:15:59.350+02:00Jocul ielelor<br />
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">"În mitologia românească ielele sunt niște făpturi supranaturale feminine descrise ca niște fecioare zănatice cu o mare putere de seducție și cu puteri magice.</span></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">Ielele apar în special noaptea la lumina
lunii, rotindu-se în horă, în locuri retrase (poieni silvestre, maluri
de riuri, sau chiar în văzduh), dansînd goale, numai cu
sînii goi, cu părul despletit, înfășurate în
voaluri transparente.</span></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">Ielele apar rareori cu trup, în majoritatea cazurilor sunt doar năluci imateriale, acorporale, cu
aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezintă
tinere și frumoase, voluptuoase și seducătoare, nemuritoare, zburdalnice pînă la
delir, vindicative și rele, fără a fi totuși structural malefice. </span></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"> Foarte importantă în
sistemul lor de seducție este îmbrăcămintea. Veșmintele lor cel mai adesea sunt
vaporoase, de mătase ori din in, de obicei translucide, străvezii, prin
care li se zăresc sînii. Intîlnirea cu Ielele este în asemenea condiții extrem
de periculoasă pentru oameni. </span></div>
<div style="font-family: inherit;">
<span style="font-size: small;">Oamenii care au călcat locul
bătătorit de Hora Ielelor (în această situație cei vinovați sînt prinși în horă, într-un dans demențial care îi duce la nebunie) pot muri în mod
misterios sau sînt paralizați sau schilodiți.</span></div>
<div style="font-family: inherit;">
<span style="font-size: small;">In "Descriptio Moldaviae", Dimitrie Cantemir numea Ielele "nimfe ale aerului,
indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi". "Iele" nu este un nume, ci pronumele personal feminin "ele", rostit
popular. </span></div>
<div style="font-family: inherit;">
<span style="font-size: small;">Numele lor real, tainic și inaccesibil este înlocuit cu Iele,
Dînse, Drăgaice, Rusalii, Vîntoase sau Domnițe, Măiestre, Frumoase, Mușate, Fetele Codrului,
Impărătesele Văzduhului."</span><br />
<span style="font-size: small;">Sursa: </span>
<a href="http://dacia.8m.net/Cultura/Spiritualitatea/Traditii_si_obiceiuri/Rusaliile/rusaliile.html" style="color: blue;">http://dacia.8m.net/Cultura/Spiritualitatea/Traditii_si_obiceiuri/Rusaliile/rusaliile.html</a><span style="color: blue;"> </span>
</div>
<span style="color: blue;"><span style="color: black;"><br /></span></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: blue;"><span style="color: black;">Aflate la confluența dintre superstiții și supranatural, Ielele reprezintă un semn al p</span></span><span class="def" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt">rejudecății care decurge din credința primitivă în forțe supranaturale, în spirite bune și rele.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span class="def" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt">Ielele reprezintă deci o încercare de a înțelege lumea cu toate nenorocirile ei, o încercare de a da un sens semnelor care preced aceste nenorociri și de a prezice evenimentele care vor succeda, în încercarea de a le evita. </span></div>
<span class="def" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt"><br /></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span class="def" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt">Ceea ce mă atrage în Hora Ielelor este reprezentarea ispititoare pe care Ielele o au și contextul în care apar. Ele sunt mereu niște fete tinere, seducătoare, îmbrăcate în haine vaporoase, străvezii, prin care li se pot zări sînii și apar </span>în special noaptea la lumina
lunii rotindu-se în horă, în locuri retrase.</div>
Jocul ielelor poate să fie interpretat drept un joc al ispitelor, ielele sunt ispitele. Ele, ispitele, nefastele ispite.<br />
Toți cei care intră în Hora Ispitelor nu mai pot ieși întregi la minte de acolo.<br />
Ielele sunt nenorocirile care se abat celor care se lasă purtați de ispite. <br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span class="def" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt">Jocul ielelor în lumina înșelătoare a lunii este un joc al minții și al percepțiilor, totul se petrece doar în mintea celui care, aflat singur într-un loc izolat, departe de sat, visează cu ochii deschiși că a intrat în horă. Noaptea, într-o lumină diafană, jocul umbrelor copacilor și dansul norilor sau al fumului ieșind din hornurile caselor din depărtare pot descrie siluete ciudate, supranaturale, pe care dorința le poate transforma ușor în </span><span class="def" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt">fetele din horă, îmbrăcate în haine de in, albe, vaporoase. </span><br />
<span class="def" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt">E suficient să fi auzit de ele, să-ți fi făcut în prelabil o reprezentare vizuală a lor și să crezi în ele, pentru că mai departe autosugestia și teama vor înlocui gîndirea lucidă și logică. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span class="def" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt">Bătaia puternică a vîntului, foșnetul ascuțit al crengilor și mișcarea în plan vertical a trunchiurilor copacilor, amplificate de sentimentul de frică, pot crea ușor senzația de vertij, de amețeală, de lipsa echilibrului, aceeași pe care o resimți și în horă.</span><br />
<span class="def" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt">Așa s-ar putea explica mărturiile celor care au fost părtași la Jocul Ielelor. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span class="def" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt">Hora era cu siguranță un element central al vieții satului, fiind mai mult decît un simplu joc care se juca la nunți și la sărbători populare. </span><br />
<span class="def" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt">"Hora poartă o importanță socială majoră pentru că în horă sunt acceptați doar cei care au respectat preceptele morale ale comunității, ceilalți fiind respinși. Cercul </span><span class="def" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt">horei se deschidea pentru a primi fetele de măritat și feciorii și pe cei care ieșeau din doliu." (sursa</span><a href="http://www.britannica.com/EBchecked/topic/271619/hora"><span class="def" style="color: blue;" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt"> http://www.britannica.com/</span></a><span class="def" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt">)</span></div>
"Este de remarcat sacralitatea horei, care este un cerc în care nu sunt primiți decît cei mai curați oameni<span style="color: black; font-size: small;">."(sursa<span style="color: blue;"> </span><a href="http://dacia.8m.net/Cultura/Spiritualitatea/Traditii_si_obiceiuri/Hora/hora.html" style="color: blue;">http://dacia.8m.net/Cultura/Spiritualitatea/Traditii_si_obiceiuri/Hora/hora.html</a>). </span>
<span class="def" style="font-size: small;" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt">In acest context, </span><span class="def" style="font-size: small;" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt">pentru cei care se știau atinși de păcat, hora</span><span class="def" style="font-size: small;" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt"> poate fi asociată </span><span class="def" style="font-size: small;" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt">temerii de a fi respins de comunitate.</span>
<span class="def" title="Clic pentru a naviga la acest cuvânt"><br /></span><br />
<span style="color: black; font-size: small;">Oricare ar fi explicațiile acestui mit al Jocului Ielelor, cred că ele trebuie căutate prin analiza </span><span style="color: black; font-size: small;">psihologică a</span><span style="color: black; font-size: small;"> temerilor </span><span style="color: black; font-size: small;">și a dorințelor oamenilor acelor vremuri.</span>
<br />
<div style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;">
<span style="color: black; font-size: small;"><br /></span></div>
<span style="font-size: small;">Cîteva mii de ani mai tîrziu, în vremurile noastre, în timp ce ne plimbam prin Mechelen, am descoperit în curtea unei clădiri numite "De cellekens" o grădină "secretă" în care se poate vedea imortalizat Jocul Ielelor. Povestea succintă a clădirii și a grădinii poate<span style="color: black;"> fi găsită aici<span style="color: blue;"> </span><a href="http://toerisme.mechelen.be/fr/3092/content/8116/batiment-de-cellekens.html" style="color: blue;">http://toerisme.mechelen.be</a></span></span><span style="color: blue; font-size: small;"> </span><span style="color: blue; font-size: small;"> </span>
<br />
<div align="LEFT">
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times,"Times New Roman",serif;"><span style="color: black;"><br /></span></span></span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgY2L9CJBnoJcqJSK7Z3ePByLIWZM4sPqBqd4YqeYlx_NPsw_l6MuV7thPMdpkyJLqVCn-ktXWUSQZr-tWrdVIGMzBJdSajlf8ScCR8iuzYSzywqMoRWlKFFJ0Nfope2PzdlKm3JU7Wf4hp/s1600/jocul_ielelor1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgY2L9CJBnoJcqJSK7Z3ePByLIWZM4sPqBqd4YqeYlx_NPsw_l6MuV7thPMdpkyJLqVCn-ktXWUSQZr-tWrdVIGMzBJdSajlf8ScCR8iuzYSzywqMoRWlKFFJ0Nfope2PzdlKm3JU7Wf4hp/s640/jocul_ielelor1.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Jocul ielelor</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgklQUGLmuht1AvOlIyQWKdFHUuJ8WHD1IElELlgaWnfzcc3biZv5qFwj2TCrLhiD5_dJNVONPH1QGq0_7bwoCTOeFBsBdBB0cczmYF0Cfakg7KHrfiIDPR2Egng0_0qZCIrbBMi-rcyIdI/s1600/jocul_ielelor3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgklQUGLmuht1AvOlIyQWKdFHUuJ8WHD1IElELlgaWnfzcc3biZv5qFwj2TCrLhiD5_dJNVONPH1QGq0_7bwoCTOeFBsBdBB0cczmYF0Cfakg7KHrfiIDPR2Egng0_0qZCIrbBMi-rcyIdI/s640/jocul_ielelor3.jpg" width="444" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Domnițele<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Interzisă publicului păcătos, grădina pare a fi Raiul pe Pămînt.
Sculpturile artistei Mariette Teugels reprezintă jocul unor tinere dezinhibate care afișează o senzualitate ludică. Este interesant de observat jocul mîinilor desprinse de corp
care par că plutesc în aer precum și jocul expresiv al degetelor care par că dictează ritmul muzicii.</div>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLsCxMgTmdhSNZIrln3svEi_Bof4wdUVWmbxMB7OQrkk5G29S3ruRGnrf4GKGJ8Awws1Pfbpc9-9qkklpcrZIDP1apKAzGYYKIF3nPgIemfxX-tM3DVp_CjYKGlOUoz8JozNMvbpVuRA2B/s1600/jocul_ielelor2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLsCxMgTmdhSNZIrln3svEi_Bof4wdUVWmbxMB7OQrkk5G29S3ruRGnrf4GKGJ8Awws1Pfbpc9-9qkklpcrZIDP1apKAzGYYKIF3nPgIemfxX-tM3DVp_CjYKGlOUoz8JozNMvbpVuRA2B/s640/jocul_ielelor2.jpg" width="390" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Măiastra</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Scena pare să redea momentul în care una dintre tinere - Măiastra - se desprinde din cerc și își întoarce corpul înspre exterior. Cercul este rupt, degetele nu se mai ating și privirile uimite ale Ielelor de lîngă ea, aflate încă în joc, concentreză atenția spre Măiastră.<br />
Ielele din grădină nu seduc prin vestimentație, ci prin lipsa ei, și, mai mult, prin expresivitatea zîmbetului candid, prin mișcarea brațelor și prin jocul degetelor care par că se caută încontinuu.<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Jocul ielelor din poienile retrase și cel din grădina "secretă" reprezintă un joc al ispitelor și o invitație la joc.</div>
<div style="text-align: justify;">
În primul caz este un joc confuz al superstițiilor, al temerii, al percepțiilor înșelătoare, în cel de-al doilea este un joc al talentului artistic, al dorinței de frumos, al candorii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Toți cei care intră în Hora Ispitelor nu mai pot ieși întregi la minte de acolo.<br />
Norocul meu a fost că intrarea<b> </b>în grădină era protejată de zăbrelele de fier ale unei porți.<br />
Și, la final, un scurt moment liric cu rimă simplă, ludică, pentru a acompania dansul ielelor.<br />
<br />
<b>Jocul ielelor</b><br />
<br />
Gînduri ascunse <br />
De patimi pătrunse<br />
In nopți de tăcere<br />
Inecate-n durere<br />
<br />
Iluzii deșarte<br />
Vin de departe<br />
Se-aștern pe frunte<br />
In vise mărunte<br />
<br />
O lume de vise<br />
Te-ndeamnă să crezi<br />
Sunt lumi interzise<br />
Nu poți să le vezi<br />
<br />
Te cheamă la iele<br />
Te-mbie la joc<br />
Sunt lumi paralele<br />
Ești prins la mijloc<br />
<br />
Dansează mereu<br />
Iți intră în minte<br />
Le reziști cu greu<br />
Cînd vor să te-alinte<br />
<br />
Incerci să refuzi<br />
Nu vrei să cedezi<br />
Ajungi să te-amuzi<br />
In iele nu crezi<br />
<br />
Dorința e oarbă<br />
Ispitele-s grele<br />
Ajung să te-absoarbă<br />
In vraja din iele<br />
<br />
Cu ochii deschiși<br />
Visezi in neștire<br />
............<br />
<br />
Privești sus pe cer<br />
Te-atrage ceva<br />
Invăluită-n mister<br />
Te cheamă la ea<br />
<br />
O vezi cum coboară<br />
Dansează în zbor<br />
Atingerea-i domoală<br />
Te-alintă ușor<br />
<br />
Orbit de lumină<br />
Ai vrea s-o oprești<br />
Dar ea te animă<br />
Cu nurii celești<br />
<br />
O faci să dispară<br />
C-un ultim efort<br />
Fără ea viața-i amară<br />
Cu ea...ești mort</div>Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-11932733120371425512012-04-11T00:39:00.000+02:002012-04-11T00:41:40.476+02:00Jocul de-a poezia în imagini<div style="font-family: inherit;">
<br /></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
Pe malul Sambrei, la cîțiva km de Namur, am descoperit un peisaj interesant în spatele unei ferme de vînzare - La ferme blanche.</div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
Peisajul este unul aparent dezolant, împînzit de zeci de crengi și de trunchiuri de arbori căzuți la pămînt.</div>
<div style="font-family: inherit;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-family: inherit; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNv-L4H2yQqjmagD56kWdzZ3JbWgxBJH_PwFVUv99ANUd6wUh24VJN6SRBcXbPDLml6tGQltYlT_8t1a87daUyxJSeelfbwkQyX7dUYkFpnjxevJtbwGf4I3RH8TFAS_l8DO0RUefOt8pC/s1600/arbore1_bw.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNv-L4H2yQqjmagD56kWdzZ3JbWgxBJH_PwFVUv99ANUd6wUh24VJN6SRBcXbPDLml6tGQltYlT_8t1a87daUyxJSeelfbwkQyX7dUYkFpnjxevJtbwGf4I3RH8TFAS_l8DO0RUefOt8pC/s640/arbore1_bw.jpg" width="524" /></a></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: center;">
Crengi inanimate</div>
<div style="font-family: inherit;">
<br /></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
Decăzuți, dezgoliți de frunze, arși de soare, mîncați pe dinăuntru, arborii aceștia mi s-au părut estetici, crengile și trunchiurile scheletice descriind niște forme întortocheate, suprarealiste.</div>
<div style="font-family: inherit;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-family: inherit; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixEPWVf9FTivYil7d4-ZRBRvKpXByWJYWxVotW7A2s_Nx0NxNYmM4zW82TGCJJO_Q6m3gst5sgHZEVHcVSAuDRvMp_BtIDGC476GfpvtINAtMZv38yckrbux5zwRJx88t9aeYdDkbDbnZW/s1600/arbore2_bw.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixEPWVf9FTivYil7d4-ZRBRvKpXByWJYWxVotW7A2s_Nx0NxNYmM4zW82TGCJJO_Q6m3gst5sgHZEVHcVSAuDRvMp_BtIDGC476GfpvtINAtMZv38yckrbux5zwRJx88t9aeYdDkbDbnZW/s640/arbore2_bw.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: center;">
Arbori scheletici</div>
<div style="font-family: inherit;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-family: inherit; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEit9f-tXJVxuIzyDGMggsLxGKH9zvA2R8tDo7Wi1_OUvR7rly4dPKmruxS-lKFq5PgbvU902kI0xyvGeB68NvUNAp207I8ttwWTEJZh5iHCrlG-2qhkGsCic3yk9WZc5We873raqlF-MSuQ/s1600/arbore3_bw.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEit9f-tXJVxuIzyDGMggsLxGKH9zvA2R8tDo7Wi1_OUvR7rly4dPKmruxS-lKFq5PgbvU902kI0xyvGeB68NvUNAp207I8ttwWTEJZh5iHCrlG-2qhkGsCic3yk9WZc5We873raqlF-MSuQ/s640/arbore3_bw.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: center;">
Arbore decăzut</div>
<div style="font-family: inherit; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-family: inherit; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj67SZepOFsp7coBSOc6OK-cuejU468WS_D40q-3O6IByvgEPoiyxM57MK17E25EhKwu_luSnLaO3uBjjDJo7q0Op5yBslLoPRTgX_fVRSzsv_tL853kUMC2Hehogoh5m6l0NDvIbwGfoOH/s1600/arbore4_bw.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj67SZepOFsp7coBSOc6OK-cuejU468WS_D40q-3O6IByvgEPoiyxM57MK17E25EhKwu_luSnLaO3uBjjDJo7q0Op5yBslLoPRTgX_fVRSzsv_tL853kUMC2Hehogoh5m6l0NDvIbwGfoOH/s640/arbore4_bw.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: center;">
Arbore găunos ars de soare</div>
<div style="font-family: inherit;">
<br /></div>
<div style="font-family: inherit;">
Aceste imagini, fără a fi spectaculoase și nici măcar inedite, par a vorbi despre <b>estetica urîtului</b>.</div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
Estetica urîtului o asociez florilor de mucigai argheziene și poeziei sale testamentare greoaie cu imagini și simboluri confuze pe care nu am înțeles-o, și pe care, probabil, nu o voi înțelege prea curînd.<br />
- Oare ce a vrut să spună poetul ?</div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
Estetica urîtului în poezie pare să exprime efortul de a crea noi sensuri plecînd de la o materie primă neconvențională, "din bube, mucegaiuri și noroi", din "antimaterie".</div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
In fotografie, nimic mai simplu, convertești imaginea în tonuri de gri, în "anticuloare", și....<br />
- No, acum să vă văd, oare ce a vrut să spună pozașul?</div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: inherit;">
După ce mi-am terminat sesiunea de fotografiat estetica urîtului în obituarul vegetal, ne-am continuat la pas, pe biciclete, drumul către cetatea Namurului.</div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
Aflată pe o colină, la confluența Sambrei și a Meusei, fortăreața Namurului este unul din locurile noastre preferate de plimbare cu bicicleta.</div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
Parcul castelului Namur, aflat în cel mai înalt punct al cetății, ne-a oferit un moment de răgaz după ce dealul pe care se află cetatea a scos tot sufletul și jumătate din untul din noi. </div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
În parc peisajul s-a schimbat și în locul florilor de mucigai au apărut florile de măr. </div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
Spun flori de măr, așa, poetic, pentru că arborele cu o coroană aplatizată ca de ciupercă și cu niște crengi dese și lungi ca de salcie, numai mere nu cred că face. Sau dacă face, trebuie să fie niște mere tare sălcii, pe care eu unul nu o sa țin să le gust la vară, cînd vom mai trece pe acolo.</div>
<div style="font-family: inherit;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-family: inherit; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhohpv7pMQKYFpR9SYlvO1N2xqb5YZXxANvFnR-iTDfdbAANMfkxBqwbJjaBAMqRGQIfoVoJVdioHppWGGyNZayqeInk29eBoWz8EQEVREFWkHRaRrYgy7XxOP0iC_-EFqfdD5g8zO6ic01/s1600/arbore6.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="456" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhohpv7pMQKYFpR9SYlvO1N2xqb5YZXxANvFnR-iTDfdbAANMfkxBqwbJjaBAMqRGQIfoVoJVdioHppWGGyNZayqeInk29eBoWz8EQEVREFWkHRaRrYgy7XxOP0iC_-EFqfdD5g8zO6ic01/s640/arbore6.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: center;">
Un copac cu flori</div>
<div style="font-family: inherit;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; font-family: inherit; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAiduaJihLo2IZe4ikZyi1TWTa9ScvoewzrVogQDAJoO9RK-3K9G2CS7rY6AXz82TSrlbGpBcfgFlCTRc-QN0AVMrdWhdATC6vmvBPbDnYeN83xI4n4l7_I0fKfnHjs5NJ0PvP8NPh9VLJ/s1600/flori1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAiduaJihLo2IZe4ikZyi1TWTa9ScvoewzrVogQDAJoO9RK-3K9G2CS7rY6AXz82TSrlbGpBcfgFlCTRc-QN0AVMrdWhdATC6vmvBPbDnYeN83xI4n4l7_I0fKfnHjs5NJ0PvP8NPh9VLJ/s640/flori1.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: center;">
Flori de .... măr</div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
Copacul cu flori și florile de ... măr îmi aduc aminte de poeziile idilice și jucăușe ale lui Topîrceanu și de rimele lor simple, curate, sentimentale.</div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<span style="color: navy; font-size: xx-small;"><span style="color: black; font-size: small;">Baloane mari de spumă albă prin grădini<br />
(Şi zarzărul, şi vişinul, şi perii)<br />
Stau gata să se-nalţe din tulpini<br />
Spre cerul primăverii...</span></span></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<span style="color: navy; font-size: xx-small;"><span style="color: black; font-size: small;">(Aprilie, de G. Topîrceanu - sursa<a href="http://agonia.ro/index.php/poetry/145747/Aprilie"> agonia.ro</a></span></span><a href="http://agonia.ro/index.php/poetry/145747/Aprilie"><span style="color: navy; font-size: xx-small;"><span style="color: black; font-size: small;">)</span></span></a></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<span style="color: navy; font-size: xx-small;"><span style="color: black; font-size: small;"><br /></span></span></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<span style="color: navy; font-size: xx-small;"><span style="color: black; font-size: small;">Și în fotografie, ca și în poezie, fotografii încearcă să găsească echilibrul între profunzimea esteticii urîtului și simplitatea esteticii frumosului pentru a transmite un mesaj.</span></span></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<span style="color: navy; font-size: xx-small;"><span style="color: black; font-size: small;">Pentru că gîndesc în imagini și am o memorie preponderent vizuală a lucrurilor, pentru mine, fiecare poezie are neapărat, pe lîngă muzicalitate și simbolistică, și cîteva imagini asociate.</span></span></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<span style="color: navy; font-size: xx-small;"><span style="color: black; font-size: small;">In joaca de-a poezia în imagini am făcut</span></span><span style="color: navy; font-size: xx-small;"><span style="color: black; font-size: small;"> exercițiul invers și am asociat o poezie unor imagini. </span></span></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<span style="color: navy; font-size: xx-small;"><span style="color: black; font-size: small;">Cînd mă apucă cîte-o rimă simplă, sentimentală, neapărat în ceas de seară, îmi vine să iau un creion și să desenez o poezie. O floare de măr.</span></span><br />
<span style="color: navy; font-size: xx-small;"><span style="color: black; font-size: small;">Mă sperie gîndul că, îmbătrînind, m-or apuca rimele întortocheate și angoasante și o să-mi vină să iau un creion și să desenez o altă poezie. O floare de mucigai. </span></span></div>
<div style="font-family: inherit; text-align: justify;">
<span style="color: navy; font-size: xx-small;"><span style="color: black; font-size: small;"><br /></span></span></div>Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-49680546792855693662012-03-31T22:30:00.001+02:002012-03-31T22:35:23.620+02:00Viața este afară<br />
<div style="text-align: justify;">
Cînd eram mic, <b>viața era afară</b>.</div>
Știam instinctiv lucrul acesta, era înscris în codul genetic de copil.<br />
<div style="text-align: justify;">
De fiecare dată cînd eram înăuntru, fie că eram în casă sau în clasă, nu mă simțeam în largul meu.</div>
<div style="text-align: justify;">
Întors de la școală, abia așteptam să îmi fac neglijent tema de casă pentru ca apoi să ies afară măcar o oră și să mă joc.</div>
<br />
Atunci nu era nimic mai trist decît să vezi un copil stînd la geam uitîndu-se la ceilalți cum se joacă.<br />
- Hai, nu vii afară?<br />
- Nu pot, nu mă lasă mama, mai am de învățat.<br />
<br />
Jocul era mereu afară, în casă stăteau doar cei care aveau părinți cicălitori și teme de făcut.<br />
Copilăria și pubertatea mi-am petrecut-o afară. <br />
<br />
<br />
Adolescența, în schimb, mi-am petrecut-o în casă refuzînd să mai ies afară. Apăruse un altfel de partener de joacă cu care eu nu știam să mă joc. Apăruseră fetele.<br />
Viața continua să fie afară, însă regulile jocului se schimbaseră iar eu nu știam să îl mai joc.<br />
Rămăsesem copil.<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Perioada maturizării a continuat în același registru de inadaptare, dar apăruse în schimb un altfel de viață la care m-am adaptat repede.</div>
Apăruse viața virtuală cu o grafică mai mișto.<br />
Viața se mutase înăuntru iar eu nu mai eram copil.<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Am jucat acest joc al vieții virtuale mult timp și probabil că l-aș mai fi jucat ani buni dacă nu aș fi cunoscut-o pe M. și nu aș fi venit în Franța.</div>
<br />
In Franța urmez acum un tratament de recuperare și reeducare pe bază de ieșiri repetate în natură, program ce poartă numele "Viața este afară".<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Imediat cum s-a anunțat la știri că a venit primăvara, ne-am scos de la naftalină biciletele, le-am curățat lanțurile de rugină, le-am împachetat în portbagaj și am plecat cu ele să ne plimbăm pe malul rîului Escaut.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgK3PeaMhpWdXmvk1TkCHMUl2VZTOOynMhyHzx74Z-x_4i4_jstnjtMDhLF-9ZpDiniIY2flM4dC59VQ6a70H1EBkeOVHyIJI0mEmZlpfO4Tx8FGZi3NHK0UvTF-DzwoVU8EOnfNrlp_iMj/s1600/biciclete+vesele.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="424" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgK3PeaMhpWdXmvk1TkCHMUl2VZTOOynMhyHzx74Z-x_4i4_jstnjtMDhLF-9ZpDiniIY2flM4dC59VQ6a70H1EBkeOVHyIJI0mEmZlpfO4Tx8FGZi3NHK0UvTF-DzwoVU8EOnfNrlp_iMj/s640/biciclete+vesele.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Biciclete pe malul rîului Escaut</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Desigur, ne-ar fi plăcut ca să fie 3 sau mai multe biciclete, dar despre <b>oameni și locuri </b>cu o altă ocazie.</div>
Pînă una-alta a trebuit să ne mulțumim cu compania cîtorva lebede, care după ce au auzit că sîntem români s-au grăbit să-și ia zborul, deși sincer nu ne era foame deloc.<br />
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3rRbdRoIdGeFNYX4ObBDhyphenhyphenX2sAZStG3-ZhGB9nGzgBGNDirUttisQTVf7hz5bBwWRN_-0hgkdAxTa3cNV_DzlS-YNkd9uenSj4I9bFIHw-nhZmQ1oYljpPZ2FLOlqom_nNTU9U95dcwNo/s1600/lebada+in+zbor.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3rRbdRoIdGeFNYX4ObBDhyphenhyphenX2sAZStG3-ZhGB9nGzgBGNDirUttisQTVf7hz5bBwWRN_-0hgkdAxTa3cNV_DzlS-YNkd9uenSj4I9bFIHw-nhZmQ1oYljpPZ2FLOlqom_nNTU9U95dcwNo/s640/lebada+in+zbor.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Lebădă decolînd</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Oscilăm mereu între viața de afară și cea de dinăuntru, între real și virtual, între a ne deschide sufletul și a-l ține închis.</div>
<div style="text-align: justify;">
În ceea ce mă privește, de fiecare dată cînd am stat înăuntru cu sufletul închis într-o realitate virtuală, nu am trăit de fapt nimic. </div>
<div style="text-align: justify;">
Cînd eram mic știam că viața este afară și acum încerc să învăț lucrul ăsta.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-82694649694321081652012-03-04T01:28:00.000+01:002012-03-04T01:28:17.337+01:00Reperul spiritual al triunghiului de conifere<br />
Îmi place senzația de umilitate pe care o am atunci cînd mă aflu în preajma unor arbori înalți.<br />
<div style="text-align: justify;">
Mă liniștește și deși îmi este frică de înălțime, îmi dă imboldul de a mă urca pînă sus și de a vedea lumea din vîrful copacului.</div>
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVDr_TGpRugQw8iblZhyphenhyphen3oAERahCgsJzvOw6fYuTB3pSBLbcOVw8ZpzJ3L7uJdI2TV9NImPG9uoZ9F9fKU11V1PEorK_u5SFnAZNuxmpu83VkhBC4akNlkuRtDscNdPWNxUpZh-zk48ke5/s1600/copaci_centru2_sign3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="426" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgVDr_TGpRugQw8iblZhyphenhyphen3oAERahCgsJzvOw6fYuTB3pSBLbcOVw8ZpzJ3L7uJdI2TV9NImPG9uoZ9F9fKU11V1PEorK_u5SFnAZNuxmpu83VkhBC4akNlkuRtDscNdPWNxUpZh-zk48ke5/s640/copaci_centru2_sign3.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Templul verde al triunghiului de conifere</div>
<br />
Am stat în preajma lor minute în șir tot privind în înaltul celor trei vîrfuri care păreau să se întîlnească undeva sus, de-asupra norilor, spre Soare. <br />
Mi s-a părut interesant faptul că fiind foarte aproape unul de celălalt, niciunul nu avea crengi pe partea dinspre ceilalți doi confrați. Aveau deci jumătate de coroană pe mai bine de două treimi din înălțime, doar partea superioară avînd o coroană completă cu crengi de jur împrejurul trunchiului.<br />
<br />
La fel de umil mă simt și cînd mă aflu în apropierea unei catedrale impozante în stil gotic, cum e cea din Köln de exemplu.<br />
<div style="text-align: justify;">
De data aceasta însă, spectacolul grandios din fața ochilor mă <s>neliniștește</s> <b>revoltează</b> și îmi dă imboldul de a mă...îndepărta.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixETDKObYhI_soSJsk-9DCh3bmy1kik5SjPFg2LBN5RttA-iZ39IdumS81dw8nmX8LDJtUGWrMPFOFepFsXwrevxEqQ0MeUAK0YwfdhJvujXOtvivuDxJsIfhFiJS5XenA-f5P0DF8vw3i/s1600/catedrala_koln_resize_sign.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixETDKObYhI_soSJsk-9DCh3bmy1kik5SjPFg2LBN5RttA-iZ39IdumS81dw8nmX8LDJtUGWrMPFOFepFsXwrevxEqQ0MeUAK0YwfdhJvujXOtvivuDxJsIfhFiJS5XenA-f5P0DF8vw3i/s640/catedrala_koln_resize_sign.jpg" width="424" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Domul din Köln. Templul gri al celor două turle.</div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru mine, utilitatea acestor catedrale somptuoase este aceea de a servi drept <b>punct de reper fizic</b> atunci cînd ai nevoie să te orientezi într-un oraș pe care nu îl cunoști.</div>
<div style="text-align: justify;">
Golită de conținut, de semnificații și de simboluri, catedrala rămîne doar o dovadă a iscusinței arhitecților contrastînd puternic cu vanitatea celor care au dispus ridicarea ei. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
In timp ce arborii caută încontinuu lumina soarelui cu frunzele lor și apa ploilor cu rădăcinile lor, catedralele "sădite" de oamenii acelor vremuri se degradează cu fiecare rază de soare și cu fiecare picătură de ploaie.</div>
<div style="text-align: justify;">
Pentru mine, copacii aceia divini au fost <b>adevăratul punct de reper spiritual,</b> așa cum probabil că erau acum cîteva mii de ani în urmă, înainte ca oamenii să înceapă să "sădească" astfel de edificii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu am putut să mă sui în copaci și nici nu am intrat în catedrală, dar dacă ar fi să fiu nevoit vreodată să aleg între "copacul vieții" și "catedrala morții", sper să am înțelepciunea să fac alegerea cea bună.</div>
<div style="text-align: justify;">
Filozofia vieții pare a fi simplă pentru un om umil și naiv ca mine : <b>să nu ai încrede în nimic care se degradează la soare și la apă.</b></div>Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-5280163506756189722012-02-19T19:57:00.000+01:002012-02-19T19:58:21.549+01:00Fotografia săptămînii și empatia fotografului săptămînii<br />
<div style="text-align: justify;">
Intr-un articol din <a href="http://www.hotnews.ro/stiri-esential-11534058-fotografia-saptamanii-batrana-care-curata-singura-zapada-casa.htm" style="color: blue;">hotnews.ro </a>am găsit o fotografie extraordinară care vorbește despre atitudinea oamenilor în fața greutăților vieții.</div>
Titlul pe care l-aș fi dat acestei fotografii ar fi "Bătrînă dînd la o parte greutățile vieții". <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmvZa6Dm4Azfd4s_uGB8Sze1eTHajZqqDtSAGkOaBKIjDnC2Rlh93YKP3jEs-Om_RYoQmu05ek4aN3vBg-vX-zaSBeCiGlz34bAZI9D3xBy9jY1h-kJ7DejbAD4TajcEMHRO71bY2vXzYX/s1600/image-2012-02-17-11534050-0-batrana-curata-zapada-casa.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="352" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmvZa6Dm4Azfd4s_uGB8Sze1eTHajZqqDtSAGkOaBKIjDnC2Rlh93YKP3jEs-Om_RYoQmu05ek4aN3vBg-vX-zaSBeCiGlz34bAZI9D3xBy9jY1h-kJ7DejbAD4TajcEMHRO71bY2vXzYX/s640/image-2012-02-17-11534050-0-batrana-curata-zapada-casa.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Fotografie de Radu Aneculaesi</div>
<br />
Fotografia îi aparține lui <i>Radu Aneculaesi / ProImage. </i><br />
Mai multe fotografii pot fi găsite pe site-ul său personal <a href="http://radu-prophoto.blogspot.com/2012/02/o-batrina-de-73-de-ani-dintr-o-comuna.html" style="color: blue;">http://radu-prophoto.blogspot.com</a> <br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Povestea este foarte emoționantă, bătrîna a rămas singură după ce i-au murit soțul și trei copii, iar nepoții singurei fetei care i-a mai rămas au plecat la muncă în străinătate.</div>
<div style="text-align: justify;">
Să îi dea Dumnezeu multă sănatate și îi mulțumesc pentru lecția de viață pe care a predat-o celor ca mine care stau confortabil în fotoliu și privesc de departe suferința altora.</div>
<div style="text-align: justify;">
Știu că am o bunică care chiar dacă e ajutată, tot trebuie să se simtă singură într-o casă mare cu cinci odăi.</div>
<div style="text-align: justify;">
Si-apoi de trei săptămîni tot spun că o s-o sun, dar mereu mă iau cu altceva. Mereu mă iau cu nimicurile care mă impiedică să văd lucrurile esențiale care merită timpul și atenția mea.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Departe de povestea emoționantă a unei batrîne care își rezolvă singură problemele grele care apasă asupra umerilor săi slăbiți și asupra acoperișului casei sale, se află și povestea fotografului care e martorul tăcut al acestei povești.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Chiar și atunci cînd sunt mărite și văzute de aproape prin teleobiectivul aparatului de fotografiat, problemele celorlalți rămîn departe.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
Stînd confortabil în fotoliu și privind fotografia săptămînii eu nu mă identific cu situația bătrînei, eu mă identific cu atitudinea și complicitatea fotografului.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cu atitudinea și complicitatea povestitorului poveștii.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Articolul nu spune dacă după ce a imortalizat inestimabilele momente, fotograful fotografiei săptămînii a așezat în rucsac prețiosul aparat și a pus și el mîna pe lopată să o ajute pe batrînă sau dacă a întrebat dacă poate să o ajute.</div>
<div style="text-align: justify;">
Fotograful care privește pasiv prin teleobiectiv o astfel de scenă și nu vede în vizor propria bunică, nu cred că trebuie să își mai regleze focusul, ci trebuie să își mai regleze puțin atitudinea despre oameni.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Fotografia săptămînii este despre atitudinea oamenilor în fața greutăților vieții dar și despre solidaritate.</div>
<div style="text-align: justify;">
Bătrîna a trecut cu bine încă un obstacol dificil, iar pînă la proba contrarie fotograful nu a trecut examenul solidarității. In cazul în care l-a trecut dar a preferat să rămînă modest, atunci și el se califică drept fotograful săptămînii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
In ceea ce mă privește, eu mi-am învătat lecția si am sunat-o repede pe bunica.<br />
Cînd am întrebat-o dacă are multă zăpadă pe casă mi-a răspuns:<br />
- Apîi iesti mamî, da' Dumnezău a pus-o acolo, Dumnezău o s-o dea jos.<br />
<br />
<span style="font-size: small;">Citatul preferat al multor fotografi este "<b>Great photography is about depth of feeling, not depth of field.</b> - Peter Adams".</span><br />
<span style="font-size: small;">In anumite situații sentimentul la care face referire citatul este <b>empatia.</b></span></div>
<br />Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-19510731377360223922012-01-31T00:25:00.000+01:002012-02-16T23:25:05.988+01:00Povestea ouleților cu zîmbet de copil<br />
<br />
O fotografie bună spune o poveste.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgINCrPukboyexRIIJ7LtaNK0WNB9nj1bbg4ph83waQrsC6-VRdTFO7fwlaww9lB671QhFTHPJcw0EOKR6uYycbcolbjnszXjXeZfdS_a5mQcvwuNb5Ug8CFVSTl5tG4UBbq9AWn8y5LQR9/s1600/omuleti.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="409" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgINCrPukboyexRIIJ7LtaNK0WNB9nj1bbg4ph83waQrsC6-VRdTFO7fwlaww9lB671QhFTHPJcw0EOKR6uYycbcolbjnszXjXeZfdS_a5mQcvwuNb5Ug8CFVSTl5tG4UBbq9AWn8y5LQR9/s640/omuleti.jpg" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
Doo oo</div>
<br />
Fotografia de mai sus spune o poveste cel mult pentru copiii pînă în 5 ani. Si nici măcar pentru ei.<br />
<div style="text-align: justify;">
Armele pe care cei doi o(m)uleți le țin în mîna nu cred că prezintă nici un interes pentru noua generație de copii.</div>
Cu toate astea imaginea de mai sus are o poveste. O poveste simplă și personală.<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
In drumul către Băile Hofgastein, locul unde am urmat o cură pe bază de băi termale, schi și vînătăi, ne-am oprit la jumătatea distanței și am înnoptat la un hotel. </div>
Dimineața am servit micul dejun și am primit ouă fierte frumos ambalate în omuleții aștia simpatici care par că se dau cu placa.<br />
Ne-am amuzat pe seama lor și ne-am folosit de armele lor din dotare pentru a le savura.<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
La pensiunea din Bad Hofgastein micul dejun a fost tot de tip bufet ca cel de la hotel, singura diferență fiind aceea că nu am mîncat ouă. Dacă aș fi știut, aș fi mîncat 4 ouă la hotel.</div>
<div style="text-align: justify;">
După vreo 3-4 zile de mic dejun fără ouă fierte, sătul de aceleași felii subțiri de salam, șvaițer, unt și dulceață la pachețel, mi s-a facut poftă de un ou fiert.</div>
<div style="text-align: justify;">
M. a venit cu inițiativa să cumpăram noi ouăle și să le dăm gazdei să le fiarbă și să ni le servească la micul dejun.</div>
<div style="text-align: justify;">
Sensibil, dar extrem de delicat cum mi-e felul, am refuzat gîndindu-mă că gazda s-ar putea simți lezată și ar crede că nu suntem mulțumiți de micul ei dejun.</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Zis și făcut, nu am cumpărat ouă.</b></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Intr-o bună dimineață însă, pe cînd mîncam adormiți sendvișul obișnuit din pîine unsă cu unt la pachețel, cu felii subliminale de șvaițer și suncă, M. a observat că la două mese distanță un cuplu vorbitor de limbă germană mănîncă. Mănîncă nici mai mult, dar nici mai puțin de <b>doo oo</b> mari, fierte, vorba ardeleanului.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am simțit cum îmi fierb mințile.</div>
<br />
- Nu pot să cred așa ceva!<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Aprig la mînie atunci cînd vine vorba de nedreptăți culinare, m-am ridicat repede și am trecut pe lîngă masa de inculpați aflată imediat lîngă masa de unde ne aprovizionam cu felii transparente pe care niciodată nu le poți lua civilizat cu furculița.</div>
<div style="text-align: justify;">
De data asta nu am avut nici o problemă în a mă servi cu mîna din produsele cu pricina privind cu coada ochiului stîng spre ei.</div>
<div style="text-align: justify;">
Crima fusese deja savîrșită, la fața locului nu mai rămăseseră decît cojile.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
M-am gîndit că poate ei au făcut ceea ce noi doar am discutat și au cumpărat ouăle împricinate. Asta nu ar face decît să confirme o dată în plus diferențele culturale dintre noi și ei.</div>
<div style="text-align: justify;">
Sau poate cu progresul lor tehnologic le-au ouat ei singuri în camera, deja fierte, și au cerut apoi doar să li se încălzească puțin ouăle că era destul de frig în cameră.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
M-am întors înfrînt, cu capul plecat, la masa noastră vorbitoare de limba română.</div>
<div style="text-align: justify;">
Am văzut apoi gazda trecînd pe la masa lor, întreținîndu-se cu ei.</div>
<div style="text-align: justify;">
Cine știe, poate chiar i-a intrebat în limba lor extrem de compusă și grea :</div>
<div style="text-align: justify;">
- Au fost bune ouăle?</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După modul cum se compun cuvintele germane bănuiesc că întrebarea de mai sus e formată dintr-un singur cuvînt de vreo 30 de litere. Și doar 3 vocale.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
A trecut apoi zîmbitoare și pe la masa noastră, cum făcea de fiecare dată la finalul mesei și ne-a întrebat în engleză dacă totul a fost ok.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>- Nu, ouăle nu au fost bune deloc,</b> am răspuns eu curajos...în limba română, pe un ton foarte coborît, imperceptibil.</div>
<div style="text-align: justify;">
Asta așa, ca să mă țină minte!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cu o zi înainte să plecăm M. a văzut într-un magazin același model de ou simpatic care ne zîmbea candid în dimineața de la hotel.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ajunși acasă, am putut savura în liniște ouăle fierte pe care ni le doream.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Și au trăit apoi fericiți pînă la adînci bătrîneți.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Aceasta este povestea omuleților cu zîmbet de gheață și a ouleților cu zîmbet de copil.</div>
<div style="text-align: justify;">
Noapte bună copii și dimineți pline de ouă fierte gustoase și zîmbitoare!</div>
<br />Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-82393319289226918822011-12-31T15:07:00.005+01:002011-12-31T15:49:07.439+01:00La mulți ani și oameni frumoși !<div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0Ey3_Cbl5_18ctSt5GKrGJ3uRJjt7kqYRZXoYpPlIYO_MVYAohHpnyytMImEnEEDo2SSn0cGIloAxxTTRXzUzcdqyhYDbHDx4FkTaZlxNPd4bAjm8xX8q15r-_ZaX5z8vQ9CH4Nj2-Sg0/s1600/urare2012_2.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi0Ey3_Cbl5_18ctSt5GKrGJ3uRJjt7kqYRZXoYpPlIYO_MVYAohHpnyytMImEnEEDo2SSn0cGIloAxxTTRXzUzcdqyhYDbHDx4FkTaZlxNPd4bAjm8xX8q15r-_ZaX5z8vQ9CH4Nj2-Sg0/s400/urare2012_2.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5692302517573262082" border="0" /></a></div><div style="text-align: center;">La mulți ani frumoși<br /></div><br /><div style="text-align: justify;"> Apoi, acum că mi-a venit și mie rîndul la urat, am să las falsele politețuri franțuzești deoparte și o să încep prin a-mi ura mie totul.<br /></div> Chiar daca știu că nu e frumos și că e egoist și că nu asta am fost învățat în cei 7 ani de-acasă, o să-mi urez mai întîi mie totul, pe îndelete și apoi, în limita timpului disponibil și a dispoziției de moment, o să urez și celorlalți cîte ceva.<br /><br /><div style="text-align: justify;">Îmi urez așadar din tot sufletul meu egoist să fiți voioși ca să mă faceți să rîd, să fiți fericiți ca să mă faceți și pe mine fericit, să vă iubiți ca să am de la cine să învăț cum se iubește, să vă bucurați de lucrurile simple și naturale ale vieții ca să încep și eu s-o fac, să zîmbiți cît mai des ca să învăț să zîmbesc mai des la rîndu-mi.<br /></div><br /><br />Ciudat, acum că mi-am urat mie toate astea, nu simt nevoia să mai urez nimănui nimic.<br /><div style="text-align: justify;"> Dacă mi se îndeplinește măcar urarea asta simplă, nu știu de ce, dar ceva îmi spune că și cei din jur o să fie voioși, fericiți, iubiți, împliniți.<br /><br /> Să fiți frumoși oameni buni,<br /> Întru mulți ani frumoși!<br /><br /><br /></div>Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7018316618275271289.post-61885251454299916812011-12-25T22:58:00.007+01:002011-12-26T07:34:59.005+01:00Cadouri de Crăciun- Ce înseamnă Crăciunul ?<br /><div style="text-align: justify;"> - Dincolo de semnificația religioasă, dincolo de semnificația astronomică a solstițiului de iarnă și de renașterea soarelui și întoarcerea luminii, Crăciunul înseamnă întoarcerea acasă, întoarcerea în familie, întoarcerea la normalitate.<br /></div><br />Departe de acasă, astăzi nu a fost Crăciunul, astăzi a fost 25 Decembrie.<br /><br /><div style="text-align: justify;"> Ne-am cumpărat cîteva căsuțe de Crăciun din tîrg pe care ni le-am făcut apoi cadou și cărora le-am pus numele....acase (pluralul de la acasă). Aici se poartă, e la modă ca adverbele să aibă plural.<br /></div><br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjDrDNV6z1Ow_5oAP_O4ZC8neMSTgL9lMAzMoT9X9WVIwj-Jez_C4IljKrU72OzWI66nXRj6GmEftGxQY6vDy1kLbEjC37s7LSVkfg4UvnKEA-kQHQ_dibRdFqtJrwhHYECzwrnRy9F85K/s1600/case_craciun.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 266px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjDrDNV6z1Ow_5oAP_O4ZC8neMSTgL9lMAzMoT9X9WVIwj-Jez_C4IljKrU72OzWI66nXRj6GmEftGxQY6vDy1kLbEjC37s7LSVkfg4UvnKEA-kQHQ_dibRdFqtJrwhHYECzwrnRy9F85K/s400/case_craciun.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5690189049648500530" border="0" /></a></div><div style="text-align: center;">Acase de Crăciun<br /></div><br />Cea albastră este a mea, cea roșie este a ei. Cum altfel.<br />Casa din mijloc este casa de oaspeți. Aici așa este civilizat, fiecare are casa lui.<br /><br /><br /><div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNM4oFU398rF-jn4R_MpPZYKLbmLv1LcCwIr86BG5wjvOHnhSNjcQMQo-I9_Nx7NxycFhXOUso8qBSjFhVu8r1RKGPEFCS-bujqCt9yyeh6zU76xyIs8dDTIHw99WOl-1W5YzhBpPpoY77/s1600/case_craciun1.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 266px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNM4oFU398rF-jn4R_MpPZYKLbmLv1LcCwIr86BG5wjvOHnhSNjcQMQo-I9_Nx7NxycFhXOUso8qBSjFhVu8r1RKGPEFCS-bujqCt9yyeh6zU76xyIs8dDTIHw99WOl-1W5YzhBpPpoY77/s400/case_craciun1.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5690189053679143090" border="0" /></a></div><div style="text-align: center;">Cadouri de Crăciun, luminate<br /></div><br />Mai avem multe alte case cumpărate, pe oriunde mergem cumpărăm cîte o casă.<br />Să nu spună lumea că românii nu au bani să-și cumpere o casă.<br /><br />Tot privind casele noastre luminînd călduros sub brad, ne-am gîndit și la cadoul de Crăciun de anul viitor.<br />Cadoul pentru anul viitor va fi...<span style="font-weight: bold;"> întoarcerea acasă...de Crăciun.<br /></span>Liviu Vacariuhttp://www.blogger.com/profile/11160026724292610546noreply@blogger.com4