Primăvara se numără bobocii de rață. Zece. Și cu căpitanul de echipă, unșpe.
Anul trecut pe vremea asta erau opt.
Zece negri mititei care stau mereu grupați și păstrează constantă distanța dintre ei și obiectivul aparatului. De fiecare dată cînd încercam să mă apropii puțin de mal, îmi arătau toți la unison codița abia mijită și se îndreptau brusc în direcția opusă la ordinul expres al raței.
Zece ghemotoace pufoase care plutesc sincron pe suprafața apei, zece motive de încîntare, zece motive de a pierde zeci de minute privindu-le.
Toamna trecută am numărat la sfîrșit șapte.
La toamnă, cînd vom număra din nou bobocii, vom ști că a fost un an bun dacă vom număra tot zece.
Și cu căpitanul de echipă, unșpe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu