Grădinile castelului La Chatonnière sunt ca douăsprezece insule care așteaptă să le fie descoperite comorile. Purtînd nume precum grădina abundenței, grădina inteligenței, grădina dansului, a simțurilor, a parfumurilor, a tăcerii, a romantismului, fiecare grădină are un stil și o personalitate aparte.
Spre deosebire de frumusețea sofisticată, atent studiată, perfect geometrică a grădinilor mult mai cunoscutului castel Villandry, cele douăsprezece grădini La Chatonnière afișează o frumusețe naturală în care imaginația umană este perfect completată de simplitatea și spontaneitatea naturii.
Grădinile Villandry au o frumusețe artificială, vanitoasă, în care artiștii peisagiști au încercat să se întreacă pe sine și să depășească frumusețea naturii.
Pentru mine, grădinile Villandry nu sunt frumoase, sunt doar surprinzător de estetice.
La Chatonnière, grădinile care mi-au atras privirea au fost Grădina Parfumurilor și Grădina Romantismului.
Grădina Parfumurilor este o grădină de maci californieni și de peste o mie de tufe de trandafiri cu zeci de mii de petale de foc arzînd din tulpinile spinoase.
Comoara acestei grădini o reprezintă tunelul de trandafiri de-alungul căruia sunt presărate sute de tulpini de trandafiri ce stau agățate de bîrnele de lemn care formează structura de rezistență a tunelului.
Călătoria prin acest tunel trebuie să fi durat în jur de o oră, timp în care am făcut cunoștință cu fiecare bîrnă în parte și cu fiecare tulpină de trandafiri. Dus și întors. Și iarăși dus. Si întors. Că nu mă mai lăsam dus.
Grădina Parfumurilor este în fapt o grădină a jocurilor de culoare.
Ascunsă de priviri indiscrete, Grădina Romantismului atrage prin labirinturile pline de verdeață, prin jocurile aleilor întortocheate care conduc în niște camere secrete cu ferestre înflorite.
Labirintul de verdeață și camerele secrete invită la joc, un joc al simțirii de această dată, un joc în care simțul vizual rămîne important, dar care este doar un mijloc pentru a explora o altfel de lume. O lume a sentimentelor.
Grădina Romantismului este o grădina a jocurilor de sentimente.
Și pentru că nu de puține ori ne este greu să ne exprimăm sentimentele, și asta nu doar din cauză că suntem mai mult sau mai puțin ingineri, poate că ar fi interesant să ne exprimăm sentimentele (și) prin culori.
Da, sentimentele au culori, de la roșu aprins pînă la cenușiu trecînd prin galben pal și portocaliu.
Și că lucrurile stau așa o dovedește faptul că starea de spirit ne este influențată de culorile din jur, culorile din noi amestecîndu-se cu culorile din exterior, dînd astfel naștere unor culori mai saturate sau mai stinse.
Cele cîteva ore petrecute în grădina La Chatonnière au însemnat tot atîtea ore de terapie prin culoare, o cromoterapie pe care urmează să o studiez în profunzime pentru a înțelege de ce ani la rînd am fost atît de monocrom și am ales să resping culoarea închizîndu-mă într-o cochilie gri din care toate lucrurile capătă nuanțe monocrome.
Răspunsul îl știu, dar nu îl pot spune cu voce tare, pot doar să îl șoptesc la ureche iubitei alături de care am stat în grădina ascunsă și am privit împreună pe fereastra înflorită.
Da, sentimentele au culori, de la roșu aprins pînă la cenușiu trecînd prin galben pal și portocaliu.
Și că lucrurile stau așa o dovedește faptul că starea de spirit ne este influențată de culorile din jur, culorile din noi amestecîndu-se cu culorile din exterior, dînd astfel naștere unor culori mai saturate sau mai stinse.
Cele cîteva ore petrecute în grădina La Chatonnière au însemnat tot atîtea ore de terapie prin culoare, o cromoterapie pe care urmează să o studiez în profunzime pentru a înțelege de ce ani la rînd am fost atît de monocrom și am ales să resping culoarea închizîndu-mă într-o cochilie gri din care toate lucrurile capătă nuanțe monocrome.
Răspunsul îl știu, dar nu îl pot spune cu voce tare, pot doar să îl șoptesc la ureche iubitei alături de care am stat în grădina ascunsă și am privit împreună pe fereastra înflorită.