miercuri, 11 aprilie 2012

Jocul de-a poezia în imagini


Pe malul Sambrei, la cîțiva km de Namur, am descoperit un peisaj interesant în spatele unei ferme de vînzare - La ferme blanche.
Peisajul este unul aparent dezolant, împînzit  de zeci de crengi și de trunchiuri de arbori căzuți la pămînt.

Crengi inanimate

Decăzuți, dezgoliți de frunze, arși de soare, mîncați pe dinăuntru, arborii aceștia mi s-au părut estetici, crengile și trunchiurile scheletice descriind niște forme întortocheate, suprarealiste.

Arbori scheletici

Arbore decăzut

Arbore găunos ars de soare

Aceste imagini, fără a fi spectaculoase și nici măcar inedite, par a vorbi despre estetica urîtului.
Estetica urîtului o asociez florilor de mucigai argheziene și poeziei sale testamentare greoaie cu imagini și simboluri confuze pe care nu am înțeles-o, și pe care, probabil, nu o voi înțelege prea curînd.
- Oare ce a vrut să spună poetul ?
Estetica urîtului în poezie pare să exprime efortul de a crea noi sensuri plecînd de la o materie primă neconvențională, "din bube, mucegaiuri și noroi", din "antimaterie".
In fotografie, nimic mai simplu, convertești imaginea în tonuri de gri, în "anticuloare", și....
- No, acum să vă văd, oare ce a vrut să spună pozașul?

După ce mi-am terminat sesiunea de fotografiat estetica urîtului în obituarul vegetal, ne-am continuat la pas, pe biciclete, drumul către cetatea Namurului.
Aflată pe o colină, la confluența Sambrei și a Meusei, fortăreața Namurului este unul din locurile noastre preferate de plimbare cu bicicleta.
Parcul castelului Namur, aflat în cel mai înalt punct al cetății, ne-a oferit un moment de răgaz după ce dealul pe care se află cetatea a scos tot sufletul și jumătate din untul din noi. 

În parc peisajul s-a schimbat și în locul florilor de mucigai au apărut florile de măr.
Spun flori de măr, așa, poetic, pentru că arborele cu o coroană aplatizată ca de ciupercă și cu niște crengi dese și lungi ca de salcie, numai mere nu cred că face. Sau dacă face, trebuie să fie niște mere tare sălcii, pe care eu unul nu o sa țin să le gust la vară, cînd vom mai trece pe acolo.

Un copac cu flori

Flori de .... măr

Copacul cu flori și florile de ... măr îmi aduc aminte de poeziile idilice și jucăușe ale lui Topîrceanu și de rimele lor simple, curate, sentimentale.

Baloane mari de spumă albă prin grădini
(Şi zarzărul, şi vişinul, şi perii)
Stau gata să se-nalţe din tulpini
Spre cerul primăverii...
(Aprilie, de G. Topîrceanu - sursa agonia.ro)

Și în fotografie, ca și în poezie, fotografii încearcă să găsească echilibrul între profunzimea esteticii urîtului și simplitatea esteticii frumosului pentru a transmite un mesaj.

Pentru că gîndesc în imagini și am o memorie preponderent vizuală a lucrurilor, pentru mine, fiecare poezie are neapărat, pe lîngă muzicalitate și simbolistică, și cîteva imagini asociate.
In joaca de-a poezia în imagini am făcut exercițiul invers și am asociat o poezie unor imagini. 
Cînd mă apucă cîte-o rimă simplă, sentimentală, neapărat în ceas de seară, îmi vine să iau un creion și să desenez o poezie. O floare de măr.
Mă sperie gîndul că, îmbătrînind, m-or apuca rimele întortocheate și angoasante și o să-mi vină să iau un creion și să desenez o altă poezie. O floare de mucigai.

2 comentarii:

  1. ba mie peisajul acesta cu copaci murind mi se pare natural, lumesc, cu un sens de normalitate...
    urate, dezolante, de-a dreptul grotesti imi par peisajele din tara cu paduri intregi praduite, calcate in picioare, rase de pe pamant, cu cioturi de arbori ramasi ca niste teste descapatanate, aratand ca acolo a fost candva un codru...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, ai dreptate, jocul natural al mortii inseamna normalitate. Daca nu ar fi existat moarte, noi nu am fi existat pentru ca nu am mai fi avut loc. Moartea inseamna, simplu, a face loc. Da, moartea copacilor nu este normala si este hidoasa atunci cind survine ca urmare a nesabuintei noastre. Taind necontrolat in lemn viu, ne sapam treptat,treptat propriul mormint din care nu vom mai iesi, poate, niciodata.

    RăspundețiȘtergere