Jandarmul de pe plajele din Saint-Tropez

In semn de respect față de actorii francezi, pe peretele anost al unei clădiri din Maubeuge un graffitist a desenat caricaturile unor mari actori francezi, monștri sacri, așa cum apar ei în literatura de specialitate. Monștrii cu pricina sînt Louis de Funés, Fernandel și Lino Ventura.

Monștri sacri

Fiecare are expresie a feței aparte, Funés e redat într-o postură șugubeață cu un zîmbet amăgitor dar satisfăcut ca după o ceartă pe care a cîștigat-o avînd ultimul cuvînt și cu o sprînceană arcuită plină de haz, Fernandel are un chip senin cu un zîmbet larg cît toată fața și sprîncene ridicate atingînd marginea superioară a frunții în timp ce Ventura are o mină enigmatică de detectiv cu fruntea ridată, plină de întrebări și cu bărbia sprijinindu-se în palmă.

Dintre toți 3, cel pe care l-am prins eu a fost Louis de Funés în seria "Jandarmii".

Jandarmul din Saint-Tropez

Seria "Jandarmii" a fost cea care l-a consacrat drept un mare comic iar eu îmi mai aduc aminte doar de "Jandarmul si jandarmerițele", "Jandarmul si extratereștrii", "Jandarmul se însoară" și de cel care mi-a placut cel mai mult - "Jandarmul din Saint-Tropez".

Coleric, hiperactiv, gesticulînd mereu, țipînd mereu subalternilor și discutînd mereu în contradictoriu, jandarmul din Saint-Tropez îmi era pe plac. Avea aceeași energie cît a unui copil, era mereu în mișcare, se strîmba în continuu de fiecare dată cu o grimasă diferită, era un clovn în haine de jandarm.

Copiii nu pot să înțeleagă decît alți copii sau oameni mari care au dat în mintea copiilor.
Jandarmul autoritar era de fapt un copil deghizat magistral în haine de polițist.

Așa cum se întîmplă mai mereu, acest comportament îl dobîndise din copilărie învățîndu-l de la cineva apropiat.

Conform wikipedia, cea care a devenit fără să vrea primul lui profesor de comedie a fost mama sa, care îl alerga uneori în jurul mesei țipîndu-i “Yé vais té touer”, probabil cu o figură foarte expresivă și convingătoare. Traducerea aproximativă în moldovenește ar fi "Dacî ti prind, ti omor".

Amintirile acestea trebuie să îi fi marcat foarte mult copilăria și cred că ele au fost puse în scenă interpretînd rolul mamei autoritare și au devenit astfel stilul lui actoricesc.

Tot el e cel care spune că în viața reală nimic nu îl face să rîdă mai mult decît scena în care cineva îl ceartă pe altcineva fără ca acesta din urmă să îi poată riposta.

Acesta cred că era scenariul care se desfășura în fața ochilor lui de copil mai mereu, acesta a fost rolul pe care a știut să-l înterpreteze cel mai bine.

În toată seria "Jandarmii" cred că Louis de Funés joacă în subconștient rolul mamei.
Un fapt interesant este acela că Louis de Funés era mai degrabă un timid, așa cum avea să o declare.

Jandarmul din Saint-Tropez mi-a plăcut însă (și) din alt motiv, nu din cauza jandarmului, ci din cauza Saint-Tropez-ului.
Saint-Tropez este echivalentul francez al Costineștiului nostru și primele amintiri pe care le am despre albastrul mării si auriul plajei sînt de la Costinești.
In plus, fapt deloc de neglijat, plajele nudiste de la Saint-Tropez aduceau foarte mult cu cele de la Costinești despre care am niște amintiri foarte vagi, mai degrabă confuze, dar care sînt totuși foarte plăcute.
Nu știu de cîte ori am văzut "Jandarmul din Saint-Tropez" la cinematograful Cozla la care aveam acces gratuit, tatăl meu lucrînd acolo, dar cred că l-am văzut de cel puțin atîtea ori de cîte dăți am fost la Costinești.

Anul acesta, la vară, sper să ajungem pe plajele din Saint-Tropez. Chiar dacă farmecul lor virgin de altă dată a dispărut, plajele fiind probabil înconjurate de luxul yachturilor și al mașinilor scumpe, trebuie să mai existe un petic de plajă retras pe care să ne întindem fără să fim găsiți de vigilența colerică a jandarmului din Saint-Tropez.