Fotografia săptămînii și empatia fotografului săptămînii

Intr-un articol din hotnews.ro am găsit o fotografie extraordinară care vorbește despre atitudinea oamenilor în fața greutăților vieții.

Titlul pe care l-aș fi dat acestei fotografii ar fi "Bătrînă dînd la o parte greutățile vieții".

Fotografie de Radu Aneculaesi

Fotografia îi aparține lui Radu Aneculaesi / ProImage.
Mai multe fotografii pot fi găsite pe site-ul său personal http://radu-prophoto.blogspot.com

Povestea este foarte emoționantă, bătrîna a rămas singură după ce i-au murit soțul și trei copii, iar nepoții singurei fetei care i-a mai rămas au plecat la muncă în străinătate.

Să îi dea Dumnezeu multă sănatate și îi mulțumesc pentru lecția de viață pe care a predat-o celor ca mine care stau confortabil în fotoliu și privesc de departe suferința altora.

Știu că am o bunică care chiar dacă e ajutată, tot trebuie să se simtă singură într-o casă mare cu cinci odăi.

Si-apoi de trei săptămîni tot spun că o s-o sun, dar mereu mă iau cu altceva. Mereu mă iau cu nimicurile care mă impiedică să văd lucrurile esențiale care merită timpul și atenția mea.

 Departe de povestea emoționantă a unei batrîne care își rezolvă singură problemele grele care apasă asupra umerilor săi slăbiți și asupra acoperișului casei sale, se află și povestea fotografului care e martorul tăcut al acestei povești.

Chiar și atunci cînd sunt mărite și văzute de aproape prin teleobiectivul aparatului de fotografiat, problemele celorlalți rămîn departe.

Stînd confortabil în fotoliu și privind fotografia săptămînii eu nu mă identific cu situația bătrînei, eu mă identific cu atitudinea și complicitatea fotografului.

Cu atitudinea și complicitatea povestitorului poveștii.

Articolul nu spune dacă după ce a imortalizat inestimabilele momente, fotograful fotografiei săptămînii  a așezat în rucsac prețiosul aparat și a pus și el mîna pe lopată să o ajute pe batrînă sau dacă a întrebat dacă poate să o ajute.

Fotograful care privește pasiv prin teleobiectiv o astfel de scenă și nu vede în vizor propria bunică, nu cred că trebuie să își mai regleze  focusul, ci trebuie să își mai regleze puțin atitudinea despre oameni.

Fotografia săptămînii este despre atitudinea oamenilor în fața greutăților vieții dar și despre solidaritate.

Bătrîna a trecut cu bine încă un obstacol dificil, iar pînă la proba contrarie fotograful nu a trecut examenul solidarității. In cazul în care l-a trecut dar a preferat să rămînă modest, atunci și el se califică drept fotograful săptămînii.

In ceea ce mă privește, eu mi-am învătat lecția si am sunat-o repede pe bunica.
Cînd am întrebat-o dacă are multă zăpadă pe casă mi-a răspuns:
 - Apîi iesti mamî, da' Dumnezău a pus-o acolo, Dumnezău o s-o dea jos.

Citatul preferat al multor fotografi este "Great photography is about depth of feeling, not depth of field. - Peter Adams".
In anumite situații sentimentul  la care face referire citatul este empatia.

Povestea ouleților cu zîmbet de copil

O fotografie bună spune o poveste.

 Doo oo

Fotografia de mai sus spune o poveste cel mult pentru copiii pînă în 5 ani. Si nici măcar pentru ei.

Armele pe care cei doi o(m)uleți le țin în mîna nu cred că prezintă nici un interes pentru noua generație de copii.

Cu toate astea imaginea de mai sus are o poveste. O poveste simplă și personală.

In drumul către Băile Hofgastein, locul unde am urmat o cură pe bază de băi termale, schi și vînătăi, ne-am oprit la jumătatea distanței și am înnoptat la un hotel.

Dimineața am servit micul dejun și am primit ouă fierte frumos ambalate în omuleții aștia simpatici care par că se dau cu placa.
 Ne-am amuzat pe seama lor și ne-am folosit de armele lor din dotare pentru a le savura.

La pensiunea din Bad Hofgastein micul dejun a fost tot de tip bufet ca cel de la hotel, singura diferență fiind aceea că nu am mîncat ouă. Dacă aș fi știut, aș fi mîncat 4 ouă la hotel.

După vreo 3-4 zile de mic dejun fără ouă fierte, sătul de aceleași felii subțiri de salam, șvaițer, unt și dulceață la pachețel, mi s-a facut poftă de un ou fiert.

M. a venit cu inițiativa să cumpăram noi ouăle și să le dăm gazdei să le fiarbă și să ni le servească la micul dejun.

Sensibil, dar extrem de delicat cum mi-e felul, am refuzat gîndindu-mă că gazda s-ar putea simți lezată și ar crede că nu suntem mulțumiți de micul ei dejun.

Zis și făcut, nu am cumpărat ouă.

Intr-o bună dimineață însă, pe cînd mîncam adormiți sendvișul obișnuit din pîine unsă cu unt la pachețel, cu felii subliminale de șvaițer și suncă, M. a observat că la două mese distanță un cuplu vorbitor de limbă germană mănîncă. Mănîncă nici mai mult, dar nici mai puțin de doo oo mari, fierte, vorba ardeleanului.

Am simțit cum îmi fierb mințile.

- Nu pot să cred așa ceva!

Aprig la mînie atunci cînd vine vorba de nedreptăți culinare, m-am ridicat repede și am trecut pe lîngă masa de inculpați aflată imediat lîngă masa de unde ne aprovizionam cu felii transparente pe care niciodată nu le poți lua civilizat cu furculița.

De data asta nu am avut nici o problemă în a mă servi cu mîna din produsele cu pricina privind cu coada ochiului stîng spre ei.

Crima fusese deja savîrșită, la fața locului nu mai rămăseseră decît cojile.

M-am gîndit că poate ei au făcut ceea ce noi doar am discutat și au cumpărat ouăle împricinate. Asta nu ar face decît să confirme o dată în plus diferențele culturale dintre noi și ei.

Sau poate cu progresul lor tehnologic le-au ouat ei singuri în camera, deja fierte, și au cerut apoi doar să li se încălzească puțin ouăle că era destul de frig în cameră.

M-am întors înfrînt, cu capul plecat, la masa noastră vorbitoare de limba română.

Am văzut apoi gazda trecînd pe la masa lor, întreținîndu-se cu ei.

Cine știe, poate chiar i-a intrebat în limba lor extrem de compusă și grea :

- Au fost bune ouăle?

După modul cum se compun cuvintele germane bănuiesc că întrebarea de mai sus e formată dintr-un singur cuvînt de vreo 30 de litere. Și doar 3 vocale.

A trecut apoi zîmbitoare și pe la masa noastră, cum făcea de fiecare dată la finalul mesei și ne-a întrebat în engleză dacă totul a fost ok.

- Nu, ouăle nu au fost bune deloc, am răspuns eu curajos...în limba română, pe un ton foarte coborît, imperceptibil.

Asta așa, ca să mă țină minte!

Cu o zi înainte să plecăm  M. a văzut într-un magazin același model de ou simpatic care ne zîmbea candid în dimineața de la hotel.

Ajunși acasă, am putut savura în liniște ouăle fierte pe care ni le doream.

Și au trăit apoi fericiți pînă la adînci bătrîneți.

Aceasta este povestea omuleților cu zîmbet de gheață și a ouleților cu zîmbet de copil.

Noapte bună copii și dimineți pline de ouă fierte gustoase și zîmbitoare!

La mulți ani și oameni frumoși !

La mulți ani frumoși

Apoi, acum că mi-a venit și mie rîndul la urat, am să las falsele politețuri franțuzești deoparte și o să încep prin a-mi ura mie totul.

Chiar daca știu că nu e frumos și că e egoist și că nu asta am fost învățat în cei 7 ani de-acasă, o să-mi urez mai întîi mie totul, pe îndelete și apoi, în limita timpului disponibil și a dispoziției de moment, o să urez și celorlalți cîte ceva.

Îmi urez așadar din tot sufletul meu egoist să fiți voioși ca să mă faceți să rîd, să fiți fericiți ca să mă faceți și pe mine fericit, să vă iubiți ca să am de la cine să învăț cum se iubește, să vă bucurați de lucrurile simple și naturale ale vieții ca să încep și eu s-o fac, să zîmbiți cît mai des ca să învăț să zîmbesc mai des la rîndu-mi.

Ciudat, acum că mi-am urat mie toate astea, nu simt nevoia să mai urez nimănui nimic.

Dacă mi se îndeplinește măcar urarea asta simplă, nu știu de ce, dar ceva îmi spune că și cei din jur o să fie voioși, fericiți, iubiți, împliniți.

Să fiți frumoși oameni buni,
Întru mulți ani frumoși!

Cadouri de Crăciun

- Ce înseamnă Crăciunul ?

- Dincolo de semnificația religioasă, dincolo de semnificația astronomică a solstițiului de iarnă și de renașterea soarelui și întoarcerea luminii, Crăciunul înseamnă întoarcerea acasă, întoarcerea în familie, întoarcerea la normalitate.

Departe de acasă, astăzi nu a fost Crăciunul, astăzi a fost 25 Decembrie.

Ne-am cumpărat cîteva căsuțe de Crăciun din tîrg pe care ni le-am făcut apoi cadou și cărora le-am pus numele....acase (pluralul de la acasă). Aici se poartă, e la modă ca adverbele să aibă plural.

Acase de Crăciun

Cea albastră este a mea, cea roșie este a ei. Cum altfel.
Casa din mijloc este casa de oaspeți. Aici așa este civilizat, fiecare are casa lui.

Cadouri de Crăciun, luminate

Mai avem multe alte case cumpărate, pe oriunde mergem cumpărăm cîte o casă.
Să nu spună lumea că românii nu au bani să-și cumpere o casă.

Tot privind casele noastre luminînd călduros sub brad, ne-am gîndit și la cadoul de Crăciun de anul viitor.
Cadoul pentru anul viitor va fi... întoarcerea acasă...de Crăciun.

Călăreții nisipurilor

Cît de frumos trebuie să fie să te lași purtat de mersul legănat, la pas, al calului de-alungul țărmului mării...

Ce senzație de libertate trebuie să îți ofere călăritul pe nisipurile de-alungul întinderii de apă...

- Oare cum se vede apusul de pe șaua unui cal mergînd pe malul mării ?

Și cum o întrebare nu vine niciodată singură...
- Oare la ce se gîndesc și oare ce își vorbesc călăreții aflați într-un astfel de decor?
- Oare au aceleași conversații insipide ca și noi, mergătorii pe jos de rînd?

Am privit cu jind cum se pierd în mare călăreții nisipurilor de pe plaja din Touquet fără să îmi pun absolut nici o întrebare.
Știi că trăiești un moment frumos atunci cînd, absorbit fiind, nu îți mai pui nici o întrebare.
Întrebările vin după, atunci cînd ai tot timpul din lume să o faci.

Călăreții nisipurilor

Călăre pe mare

Călăreți pierduți în mare

Cele cîteva minute în care au trecut prin fața mea au fost, cred, cele mai frumoase momente pe care le-am surprins anul acesta.

Noua sticlă de lapte. De vacă

Ieri seară am primit de la niște prieteni o sticlă de lapte de 1,5 litri. Ei primiseră două sticle de lapte de la prietenii lor din Bretania și...după ce s-au răzgîndit, au decis să împartă prada pe din două cu noi.

Laptele nu era ambalat într-o sticlă obișnuită de lapte, ambalajul nu era din carton, nu era pătrățos, nu avea un sistem de deschidere ingenios, nu era biodegradabil și nici măcar nu scria - Lait - pe el. Ambalajul era o sticlă de apă plată Laqueuille.

Era vorba deci despre lapte vărsat.

Sticlă de apă cu lapte de vacă

Imediat după ce ne-au înmînat prețioasa sticla, ne-au spus la unison:
- Vedeți să puneți laptele la fiert pentru că este lapte adus de la o fermă din Bretania.

Înainte să intru în posesia sticlei de lapte de pus la fiert am rămas cîteva secunde blocat de întrebarea firească :

- Cît trebuie lăsat să fiarbă în cuptorul cu microunde? Pe ce program?

Nu am apucat să pun întrebarea cu voce tare, doar ce terminasem să o pun în gînd, că am și auzit răspunsul Marianei :
- Daa, sigur că daa, așa facem.

Din reflex, atunci cînd aud lucrul asta, nu îmi mai pun alte întrebări și nici nu mai caut răspunsuri. Știu că oricum așa o să facem.

Astăzi laptele a fost pus la fiert într-o oală, pe o plită, exact așa cum m-aș fi gîndit și eu dacă aș fi avut mai mult timp de gîndire la dispoziție
Am turnat laptele fiert în cană, am pus puțină sare, m-am așezat în fața calculatorului și am băut. Era ceasul 19:22.

Laptele din sticla de apă minerală Laqueille nu era lait écrémé, nici demi-écrémé, nici lait entier.
Era lapte de vacă.

De cînd sunt în Franta am văzut sute de vaci, vara după ora 19 sunt mai multe vaci pe cîmp decît oameni pe stradă.

De cînd sunt în Franța am mîncat cîteva zeci de sortimente de brînza și cașcaval, dar nu am băut niciodată lapte de vacă. Am băut lapte demi écrémé și entier de mi-au sărit toți fulgii de cereale din farfurie.

Ajunsesem să cred că vacile de aici nu sunt vaci de lapte ca la noi, ci sunt vaci de brînză și cașcaval.

După fiecare gură de lapte îi tot repetam Marianei :
- Asta e lapte de vacă. Incredibil.

Acum înteleg de ce pe ambalajul acela frumos colorat nu scrie niciodată - lapte de vacă.
Scrie în schimb matin léger, lait facile à digérer, lait bio stérilisé U.H.T issu de l’agriculture biologique.

Ultima oară cînd am primit o sticlă de apă minerală de 2l plină cu lapte eram la bunici :
- Luați mamă să aveți, că noi iaca, avem de unde, slava Domnului. Vedeți că acum l-am muls de la vacă, încă e cald, să nu uitați să-l fierbeti cînd ajungeți acasă.

Atunci știam bine cum se fierbe laptele de vacă, iar cuptor cu microunde aveau doar oamenii bogați care nu cărau niciodată lapte în sticle de apă minerală, ci îl încălzeau la microunde pe ăla gata pasteurizat.