Se afișează postările cu eticheta Universe. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Universe. Afișați toate postările

duminică, 23 decembrie 2012

Despre începutul unei noi lumi. In trei.


Sîntem făcuți din începuturi și sfîrșituri, avem scris asta în codul nostru genetic. Universul însuși e făcut dintr-un început și își are scris sfîrșitul în codul lui genetic.
Citisem undeva, odată - "Relaxează-te, Universului nu îi pasă de tine!".
Si-atunci m-am relaxat.
Dacă ar fi fost înțelepți, mayașii ar fi trebuit să scrie lucrul acesta evident în calendarul lor în loc să facă previziuni despre viitor și mai ales despre sfîrșitul viitorului. Poate ar fi trăit mai mult și mai bine dacă ar fi urmat o astfel de cale, relaxantă.

În ceea ce ne privește, mayașii au avut dreptate. Sfîrșitul lumii a fost pe 21 Decembrie 2012.
Pentru noi a fost sfîrșitul unei lumi pentru că ziua imediat următoare, 22 Decembrie 2012, a fost începutul unei noi lumi.
E începutul unei lumi în 3, e începutul unei lumi despre care simțim că nu știm nimic, dar despre care o să învățăm în fiecare zi puțin cîte puțin.


Micul nostru mini-Univers

E începutul unui mini-Univers. Al nostru și al celor apropiați, din mini-Universurile învecinate.
Singurul lucru care îl face special și relevant în momentul de față este faptul că este al nostru.

Privind spre viitor nu pot să fac nici o previziune, nici măcar despre mini-Universul nostru mic. Pînă acum m-am uitat în urmă și am văzut cît e de greu să faci previziuni și interpretări corecte despre trecut.

Nu mai știu ce am făcut de sfîrșitul lumii dar știu ce am făcut în fiecare minut din prima zi din noul nostru început.
A fost cel mai frumos început din viața noastră, un început pe care îl doresc din tot sufletul tuturor celor care sînt dornici să înceapă o viață în 3.
Niciun efort nu trebuie considerat prea mare!

Il privesc si vreau să-i spun doar atît - Hai puiuț, liniștește-te, mini-Universul tău te iubește!


duminică, 18 aprilie 2010

Blue Nebula


Cineva acolo sus, încă ne mai privește.
E Helix Nebula sau "Eye of the God", cum a mai fost numită.
Cîndva o stea măreață, își trăiește în agonie ultimele clipe de viață înainte de a se transforma într-o pitică albă undeva în abisul cimitirului Universului plin de pitice albe, inerte.
Ne privește muritoare și rece așa cum o privim la rîndu-ne.

Universului nepăsîndu-i de noi a trebuim să inventăm pe cineva după chipul și asemănarea noastră căruia să-i pese.
Și pentru că acel cineva trebuia să poarte un nume, i s-a spus ... "Eye of the God".
Restul e religie.

Cu toții ne tragem dintr-o rază de Stea și mereu privim cu reverență Lumina care ne-a creat.
Cea mai bună dovadă că lucrurile stau așa e aceea că dacă Steaua noastră, Soarele, s-ar transforma peste noapte într-o pitică albă, niciunul dintre noi nu ar mai apuca să vadă un nou răsărit.
Cu toții, Sons of the Sun, am fi deja un praf stelar strălucind poate la fel de frumos precum cel din Helix Nebula.

Și pentru o altă civilizație înfloritoare aflată la cîteva mii de ani lumină depărtare am fi doar o amintire spectrală nebuloasă în tonuri de albastru și roșu.
Doar numele nebuloasei ar fi diferit. Blue Planet Nebula.