Umbre îmbrățișîndu-se în Turnul Rîndunelelor

Umbre îmbrățișîndu-se

Această imagine a fost surprinsă în timp ce ne aflam la umbra unor pereți de piatră, chiar înaintea intrării în castelul Chenonceau de pe Valea Loarei.
Pereții pe care a fost proiectată de către lumina soarelui această scurtă îmbrățișare aparțin Turnului Rîndunelelor, așa cum îl numesc eu, sau "la Tour des Marques", așa cum îl numesc francezii.

Turnul rîndunelelor

Turnul este singura structură păstrată după reconstrucția vechiului castel medieval al Marques-ilor.

Acum el este locuit pe perioada primăverii și a verii de cîteva zeci de familii de rîndunele care și-au contruit cuib sub "ștreasina" donjonului.

Privindu-le îndelung, primul lucru pe care îl înțelegi este acela că rîndunelele nu au timp de pierdut.

Viața lor este un zbor continuu contra-cronometru, un zbor cînd la firul ierbii cînd la firul apei, cu picaje controlate, răsuciri și schimbări bruște de direcție care le-au adus renumele de acrobații aerului.

Rîndunelele nu au timp de îmbrățișări, nu au timp de șoapte, au timp din cînd în cînd de gîlceve foarte scurte și intense.

Rîndunelele nu au timp să stea la umbră și nu au timp de povești.
De cealaltă parte, umbrele lor par a avea tot timpul din lume și uneori și lor le este greu să țină pasul cu rîndunelele sprintene.

Umbrele au timp de îmbrățisări și au timp de șoapte.

Puțini sunt cei care au timp să le privească și să le asculte.
Printre cei norocoși ne-am aflat și noi, stînd liniștiți la umbra unor pereți de piatră preț de jumătate de oră.
Nu putem să profităm de timpul pe care îl avem la dispoziție așa cum o fac rîndunelele și nu putem să facem lucrurile atît de repede.
Nu putem imita rîndunelele, ceea ce putem imita este doar jocul umbrelor acestora.