Prolog


Povestea lui Un Certain Regard a început în primăvara lui 2010 cînd am avut prima mea criză de identitate.

Cu o seară înainte de a mă decide să îmi fac blog, avusesem un vis ciudat în care doi ochi mari și albaștri amîndoi, nesiguri pe ei, mă priveau  într-un fel aparte, unic, ezitant.
Inițial m-am speriat dar apoi mi-am dat seama că stai așa, ochii aștia doi îi știu de undeva, ăștia-s ochii mei.
Și de aici criza de identitate.
Cum trecusem deja de ceva timp frontiera la francezi și începusem să fredonez în minte cîteva acorduri franțuzești, am văzut așa mare scris cu albastru pe gri Un Certain Regard pe o muzică de Edith Piaf, ca un fel de viziune.
Si-atunci am știut.
Inițial am avut ambiții foarte, foarte mari și am ținut morțiș ca blogul meu să se numească http://uncertainregard.blogspot.fr.  Aveam de gînd să fac din blogul ăsta ceva de renume multinațional, multiplu laureat al premiului de la Cannes la secțiunea de bloguri independente de scurt kilometraj cu buget ridicol de redus. Vroiam să arăt că nu doar filmul românesc are valoare ci și bloggingul românesc are viitor.
Da, vroiam să iau micul premiu Un Certain Regard și eram dispus să fac orice pentru asta, să plagiez discret și cu mult bun simț artistic toți marii scriitori clasici, romantici și realiști pe care nu îi citisem.

Din păcate, numele acesta uncertainregard.blogspot.fr era deja luat așa că l-am contactat imediat pe proprietarul blogului respectiv, pe care îl cheamă Jean-Pierre Molière și i-am propus un schimb de nume de bloguri plus diferența. Ii propusesem la schimb incertainregard, uncertainrevoir și uncertainrenard.
Oricum, blogul lui era de tot regardul.
Mi-a răspuns foarte politicos că nu e interesat de numele blogurilor cu pricina și că să îi trimit doar "diferența" prin poștă. I-am trimis diferența prin poștă în bancnote mici de 20 de euro, așa cum îmi ceruse, dar nu s-a ținut de cuvînt și nici pînă astăzi nu am primit blogul.
Am tot bătut la poarta ușa blogului vreo două săptămîni la rînd, dar nu a răspuns nimeni. Eu cred că Jean-Pierre a luat banii și a fugit cu ei.
Altfel nu-mi explic.
Sfatul meu este să nu vă încredeți în oamenii care își afișează însemnele astea chic Un Certain Regard pe blog, pentru că sînt niște șarlatani, niște oameni neserioși la cap și lacomi la suflet.


Treptat, treptat ambițiile mele au scăzut într-atît încît a trebuit să mă mulțumesc cu liviu-vacariu.blogspot.fr.
Din păcate numele ăsta nu era luat de nimeni așa că am rămas cu el.
Toate planurile mele grandomane s-au ruinat și am fost obligat să scriu despre Liviu Vacariu.

După un an de zile, tot într-o primăvară, dar în 2011 de data asta, am avut a doua criză de identitate și am vrut să vînd blogul. M-am interesat în stînga și mai ales în dreapta și google adwords mi l-a estimat la 49,9 cenți
Cînd am văzut așa ceva nu mi-a venit să cred așa că am întrebat de care cenți. Răspunsul a picat ca o bombă cu oxigen, era vorba de cenți americani.
Un mod rafinat de a spune că nu dă doi bani românești pe el. 
Păi eu am dat mai mult pe plicul și pe timbrul în care i-am trimis lui Jean-Pierre diferența aia. Și eu am plătit în cenți europeni timbrul.
Oricum, am apreciat ținuta lor profesională impecabilă și discursul lor corect pînă la ultimul cent și le-am răspuns că o să mai apelez la serviciile lor ireproșabile.
Hotărît să îmi recuperez diferența pe care i-am plătit-o ca românul, m-am pus serios cu burta pe scris iar rezultatele nu au întîrziat să apară. Într-un an de zile valoarea blogului s-a triplat, ea e estimată acum la 1,49 euro.
In primăvara lui 2012 nu am mai avut nici o criză de identitate, probabil și din cauză că nu a mai plouat la fel de mult ca în ceilalți ani, ba chiar am avut 3-4 zile cu soare.
Pînă la următoarea criză, cam asta e istoria obiectivă a blogului.


Din punct de vedere subiectiv, la ora la care scriu aceste rînduri, 00:33 ora locală, Un certain regard este o încercare stîngace a unui inginer dreptaci de a regăsi niște stări, de a revedea niște locuri, de a înțelege niște imagini și niște oameni, de a retrăi niște clipe.
Un certain regard este o întoarcere în timp, este un blog aflat în căutarea timpului pierdut, este un mod de a petrece timpul liber, este o analiză la zi a întîmplărilor demult trecute, este un laborator de developat amintiri fotografice.
Un certain regard este un joc de cuvinte bilingv și poate fi interpretat Uncertain regard.
Un certain regard este o privire incertă, nesigură, vagă, oscilantă, contradictorie, albastră.
Un certain regard este despre liniște, despre tandrețe, despre sinceritate.
Un certain regard este un joc al privirilor.
Un certain regard este un blog egocentric, eu centrez, eu dau cu capul și tot eu apăr cu o paradă spectaculoasă în care mă arcuiesc ca un acordeon și în cădere găsesc timp să zîmbesc fotogenic, dar fals, la camera de luat vederi din spatele porții pe care, ați ghicit, tot eu o manevrez cu un talent artistic fotografic inegalabil. Sau oricum, greu egalabil.

Și toate astea, și multe, multe altele pe care o să le completez de-alungul timpului, la un preț incredibil de 1,49 euro, abonamentul pe viață. Știu că dincolo era mai ieftin, că de dincolo vin și eu, dar trebuie să recuperez o afacere nerentabilă cu un client francez.
Blogul apare lunar, sau de mai multe ori pe lună, în funcție de starea vremii. Dacă e frumos toată luna atunci nu mai apare că sîntem plecați să facem orice altceva. Pentru astfel de situații extrem de improbabile nu vă faceti griji pentru bani, o să vi-i recuperați imediat cum îmi returnează Jean-Pierre Molière plicul cu diferența.
Nu vă grăbiți, ultimele 10 abonamente sînt gratuite.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu