Cîțiva ingineri foarte atenți la detalii, deci japonezi, au încercat să reproducă zborul unui fluture construind un fluture artificial, așa cum se arată în articolul de pe think.hotnews.ro.
Un fiziolog cu un puternic simț critic constructiv, deci american, a combătut în cunoștință de cauză subiectul, confirmînd realizarea tehnică și apoi adăugînd că mai sunt niște aspecte aerodinamice și biologice ce ar trebui îmbunătățite.
Același fiziolog a adăugat că zborul unui fluture pare a fi misterios pentru că traiectoria descrisă este una iregulată, haotică, care duce la un consum mai mare de energie decît în cazul unei traiectorii drepte, optime.
Un fiziolog cu un puternic simț critic constructiv, deci american, a combătut în cunoștință de cauză subiectul, confirmînd realizarea tehnică și apoi adăugînd că mai sunt niște aspecte aerodinamice și biologice ce ar trebui îmbunătățite.
Același fiziolog a adăugat că zborul unui fluture pare a fi misterios pentru că traiectoria descrisă este una iregulată, haotică, care duce la un consum mai mare de energie decît în cazul unei traiectorii drepte, optime.
Zbor de fluture
Ceea ce nu se spune în articol, dar este prezentat în articolul original de pe www.wired.com , este faptul că acest tip de zbor este justificat prin mecanismul eficient de apărare împotriva prădătorilor. Astfel, animalele aflate pe treptele superioare ale lanțului trofic nu s-ar încumeta să-și risipească energia atacînd o țintă a cărei traiectorie este imposibil de prezis și deci de urmărit.
Un inginer naiv, deci român, aflat și el pe treptele "cele mai superioare" ale aceluiași lanț trofic nu a putut să rămînă insensibil la un articol atît de interesant, astfel încît a decis că merită să îi acorde jumătate de oră din timpul său semi-prețios în care, în mod normal, nu ar fi făcut altceva decît să privească pe geam cum zboară timpul, la fel de iregulat.
Un inginer naiv, deci român, aflat și el pe treptele "cele mai superioare" ale aceluiași lanț trofic nu a putut să rămînă insensibil la un articol atît de interesant, astfel încît a decis că merită să îi acorde jumătate de oră din timpul său semi-prețios în care, în mod normal, nu ar fi făcut altceva decît să privească pe geam cum zboară timpul, la fel de iregulat.
Primul lucru care mi-a revenit în cap citind articolele, au fost studiile făcute de Da Vinci legate de biomecanica zborului păsărilor care l-au făcut mai apoi să deseneze și să construiască aparate de zbor care să imite zborul păsărilor.
Japonezii sunt deci un urmaș demn, care, în bunul spirit nipon, lucrează la o scară mult mai mică, pe care doar ochii lor microscopici par să o vadă și să o înțeleagă.
Japonezii sunt deci un urmaș demn, care, în bunul spirit nipon, lucrează la o scară mult mai mică, pe care doar ochii lor microscopici par să o vadă și să o înțeleagă.
De multe ori credem că înțelegem prin simplul fapt că avem rațiune și putem raționa. La o privire mai atentă a detaliilor, observăm că sunt lucruri care ne scapă. Si atunci ne așezăm frumos la masa de lucru și ne apucăm de ... înțeles.
E important ca toată cercetarea să plece de la premiza că "nu înțelegem" și nu "știm, deci înțelegem".
A-i spune unui om rațional faptul că nu înțelege un lucru, poate fi privit de multe ori ca o insultă.E important ca toată cercetarea să plece de la premiza că "nu înțelegem" și nu "știm, deci înțelegem".
A nu ști pare a fi de multe justificabil, mai ales atunci cînd ține doar de exercițiul mecanic al memorării.
A înțelege, în acest context, înseamnă a ști cum se leagă lucrurile pe care le știi.
In școală nu îmi aduc aminte să mi se fi spus vreodată:
- Vacariu, nu înțelegi nimic! Stai jos, patru!
Mi se spunea însă destul de des:
- Vacariu, nu știi nimic! Stai jos, patru!
Si uite așa cred că mi-am pierdut eu copilăria încercînd să știu, cînd de fapt ar fi trebuit să încerc să înțeleg.
Revenind la subiectul zborului fluturelui, toți știm cum zboară un fluture, nu toți înțelegem de ce zboară așa și doar micii japonezi par să înțeleagă cum zboară un fluture și mai ales pot să-l și reproducă într-o oarecare măsură. Reproducedere, care, de altfel, sigur necesită un studiu amănunțit și o tehnică deosebită.
Cînd eram mic, nu înțelegeam de ce zboră fluturii așa. Ceea ce știu e că atunci cînd încercam să-i prind, pur și simplu nu puteam și iroseam o grămadă de energie pentru asta, zeci de minute în șir. Eram mic și aveam de unde. Și timp și energie.
Acum nu aș putea face lucrul ăsta mai mult de cîteva minute fără o trusă de primă urgență la îndemînă.
Cu mintea mea de copil de atunci și de acum, eu cred că fluturii zboară așa, în zig-zag, ca să nu îi poată prinde copiii. Pentru că adevărații prădători știu sigur că nu au nici o șansă și nici nu mai încearcă.
Dar ca să ajungi la concluzia asta infantilă trebuie să încerci să îi prinzi cel puțin 30 de minute în șir.
La aceeași concluzie au ajuns și cercetătorii cu pricina, care au pus risipa de energie, atît de nespecifică naturii, pe seama mecanismului de apărare.
Si uite așa, în loc să alerg 30 de minute pe cîmpii plini de fluturi de la țară, am bătut cîmpii în 10 paragrafe asupra teoriei zborului impredictibil al fluturilor.
Cu mintea mea de copil de atunci și de acum, eu cred că fluturii zboară așa, în zig-zag, ca să nu îi poată prinde copiii. Pentru că adevărații prădători știu sigur că nu au nici o șansă și nici nu mai încearcă.
Dar ca să ajungi la concluzia asta infantilă trebuie să încerci să îi prinzi cel puțin 30 de minute în șir.
La aceeași concluzie au ajuns și cercetătorii cu pricina, care au pus risipa de energie, atît de nespecifică naturii, pe seama mecanismului de apărare.
Si uite așa, în loc să alerg 30 de minute pe cîmpii plini de fluturi de la țară, am bătut cîmpii în 10 paragrafe asupra teoriei zborului impredictibil al fluturilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu